Freddy McConnell este ziarist la The Guardian și un „transgen”. Adică s-a născut fată, dar, potrivit profilului de prezentare al prestigiosului ziar britanic, a suferit încă din copilărie de „disforie de gen”. La 25 de ani, a început un tratament cu testosteron, iar după un an și-a extirpat sânii. Însă a refuzat histerectomia (extirparea uterului), pentru că își dorea copii.

„Dintotdeauna am iubit copiii. Înainte de a începe procesul de tranziție (sexuală), am intenționat să rămân gravidă, deoarece mi s-a spus că tratamentul mă va face infertilă”, spune ea/el. Până la urmă, a decis să facă întâi tratamentul de tranziție, și abia apoi să fie inseminat(ă) artificial. „M-am gândit: «Am nevoie de tranziție pentru sănătatea mea mentală, astfel încât să devin acum părinte nu este o idee prea bună». Aveam nevoie să-mi dau seama exact cine sunt înainte de a avea un copil.”

La zece zile după ce s-a înregistrat legal ca „bărbat”, McConnell a obținut spermă de la un donator și – pentru că a decis să-și păstreze uterul – a putut rămâne gravid. A născut un băiețel adorabil, pe nume Jack, care seamănă leit cu „tatăl” său care l-a purtat în burtă timp de nouă luni, relatează presa britanică.

Freddy, un activ luptător pentru drepturile trangenilor (persoane care se declară de sex opus celui de la naștere, dar nu au suferit operație de schimbare de sex), a mers să-și înregistreze copilul la Starea Civilă, iar el personal a cerut să fie înregistrat ca „tată” în loc de „mamă”.

Nu forțați mama să se declare „mamă”

Biroul britanic de Stare Civilă (General Register Office), în conformitate cu regulile pe baza cărora funcționează încă de la înființarea sa, în anul 1836, a refuzat solicitarea, arătând că, din punct de vedere legal, un copil trebuie să aibă obligatoriu o mamă pe certificatul de naștere. La rândul său, Freddy a refuzat să fie înregistrat ca „mamă”, așa că a dat în judecată guvernul. Cazul său a ajuns la Înalta Curte, unde avocatul lui Freddy a arătat că ar fi o încălcare a drepturilor clientului său dacă ar fi forțat să se declare „mama” copilului.

 

Fertilizare și testoteron pe banii statului

Pentru oamenii normali, poate părea bizar că un bărbat, fie și „trans”, își respinge feminitatea, după ce tocmai a profitat de partea cea mai importantă a ei: uterul. Cu atât mai mult cu cât el a urmat un tratament de fertilizare pe banii statului, după ce tot statul i-a plătit tratamentul cu testosteron. Totuși, în Marea Britanie, pentru ca unei persoane să i se recunoască schimbarea „genului” nu este necesară o operație chirurgicală: este suficient ca persoana respectivă să fi trăit conform „noului gen” timp de doi ani și să convingă Completul de Recunoaștere a Genului de veridicitatea cazului său. Mai mult, anul acesta Marea Britanie a demarat o consultare publică, pentru ca orice persoană să se poată declara de orice „gen” dorește, fără nici un fel de alte cerințe. Repercusiunile cazului „Freddy McConnell” sunt uriașe. Dacă solicitarea sa va fi recunoscută de Înalta Curte, atunci va fi primul copil din lume fără mamă.

 

Afacerea bănoasă din spatele drepturilor omului

Freddy a cerut instanței ca identitatea sa să nu fie făcută publică. În ciuda faptului că tocmai el/ea făcuse un film documentar despre transformarea și maternitatea sa. Documentarul, realizat cu sprijinul The Guardian (unul dintre vârfurile de lance ale progresismului în presă), se numește „Seehorse” („Căluț de mare” - specie la care masculul poartă sarcina).

„Burtă de bere”

Or, Sir Andrew McFarlane, judecător la Înalta Curte, a apreciat că McConnell, prin documentarul său, și-a încălcat singur secretul identității. Presa britanică la unison a considerat că, prin acest documentar, McConnell și The Guardian au încercat să transforme întregul caz într-o afacere profitabilă și exclusivă.

Documentarul „Seehorse” a fost prezentat deja la festivalul Tribeca de la New York și va avea lansarea oficială în toamnă. În clipurile promoționale, Freddy McConnell apare la spital, cu picioarele desfăcute pe o masă ginecologică. Sau cu burta tot mai mare în care crește bebelușul.

El/ea spune că graviditatea sa nu a atras atenția, așa cum se aștepta, deoarece burta era relativ mică și putea fi luată drept o „burtă de bere” a unui bărbat. „Sarcina a fost mică până la sfârșit”, spune el. „Mama mea a remarcat că burta bărbaților seamănă foarte mult cu burta femeilor însărcinate. Deci nimeni nu bănuia că sunt gravid. Oamenii îți sesizează genul dintr-o privire – deci, când îmi vedeau barba, restul aspectului nu mai avea importanță, mă vedeau ca bărbat.”

„Partenerul meu are ovare”

McConnell s-a simțit bărbat de când se știe. Spune că, din copilărie, era o fetiță foarte băiețoasă. Părinții lui l-au sprijinit atât în „schimbarea de gen” cât și în „maternitate”. Tatăl său, un proprietar de magazin, a fost ceva mai reticent la început, dar a venit la sentimente mai bune după ce i s-a născut nepoțelul. Mama lui, Esme, l-a sprijinit dintotdeaua. Ea spune: „Am adorat să fiu însărcinată. Toată lumea ar trebui să treacă prin experiența unei sarcini, mai ales bărbații.” Aceleași vorbe i le spunea și lui Freddy încă de când era mic și nu bănuia că va ajunge un „trans”.

Alături de Freddy trăiește și o persoană, CJ, care se prezintă ca „non-binară” și folosește în legătură cu sine pronumele neutru „they”, o invenție a Corectitudinii Politice. Non-binarii sunt oameni care nu se simt nici bărbați, nici femei, deși Freddy spune: „și eu și partenerul meu avem amândoi ovare”.