A cucerit vedetele „de afară”, a devenit un „must have”, dar bluza noastră tradiţională – ia, este mai mult decât atât, şi anume, poveste şi istorie.

Un obiect vestimentar la moda printre vedetele din România şi nu numai. Emma Stone, Jennifer Garner, Kate Moss, Halle Berry, Kourtney Kardashian şi multe alte celebrităţi (cum ar fi fermecătoarea Sophia Loren) au fost şi sunt cucerite de farmecul bluzei româneşti. Mai mult, celebra cântăreaţă Adele a apărut în Vogue, într-o cămaşă Tom Ford (colecţia de primavara-vară 2012 a designerului), inspirată din ia noastră.

Total neaşteptat

Nu este prima oară când ia românească inspiră designerii din străinatate. Una dintre cele mai dragi surse de idei pentru colecţiile remarcabilului creator de modă Yves Saint Laurent l-a constituit portul din satele româneşti. Se spune că atunci când s-a decis să facă o “colecţie românească", a fost cu totul neaşteptat. Se întâmpla în 1981: maestrul aducea pe scenă manechine de lux, în ii şi fote stilizate, cu părul prins la fel ca în satele noastre. Cu portul românesc de la ţară i-a „făcut cunoştinţă” Matisse, mai precis, o pânză pictată, intitulată simplu: "Ia".

Inspiraţia unui asemenea „obiect vestimentar” este reprezentată de seria portretelor cu ie românească semnată de pictorul francez Henri Matisse, datorată în bună măsură prieteniei sale cu pictorul român Theodor Pallady. Cunoscută şi sub denumirea „cămaşa cu altiţă” (chenar), ia reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali (internaţionali sau autohtoni), ea fiind simbol, poveste şi istorie. Din punct de vedere lingvistic, termenul "ie" este derivat din latinescul "tunicae lineae" (tunică subţire purtată pe piele).

Magie şi borangic

Sub formă de camisa (termen împrumutat de la celţi, cu o expunere mai largă), s-au menţionat aspecte despre portul romanânesc încă din secolul al VI- lea, apărând însemnări în limba latină chiar şi în "Glossarium mediae et infimae Latinitatis" al lui Du Cange. Cu toate astea, nu se poate preciza exact data apariţiei iei, dar se presupune că ar fi fost prima oară purtată de populaţia din cultura Cucuteni.

Specialiştii în tradiţia noastră populară vorbesc despre însemne magice cusute cu grijă, care aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele şi despre faptul că tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular ci şi rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. În partea de sud a ţării iile erau ţesute cu borangic, iar în toate regiunile erau accesorizate cu broderii la gât şi mâneci şi cu mărgele.

Cu mândrie

Iile brodate cu spice făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două-trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru. Femeile căsătorite şi cele în vârstă respectau anumite principii în realizarea costumului, preferând culori mai reţinute, modele de croială mai modeste şi un material ţesut mai simplu, în timp ce la fetele tinere culorile sunt deschise şi aprinse.

Regina Maria a României, Principesa Ileana, Principesa Elena, sunt cele care au purtat cu mândrie ia românească. De fapt, cea care a transformat ia în stil vestimentar personal a fost Regina Maria. În prezent, ia se mai poartă în zone precum Maramureş, Sighişoara, unele oraşe din Ardeal, cu precădere în cadrul unor evenimente speciale, precum nunţi, botezuri, Ziua Naţională. Tot în prezent, după ce tonul a fost dat de designeri, ia a devenit...trend urban!