Deținutul politic, unul dintre supraviețuitorii „Fenomenului Pitești”, a murit la vârsta de 97 de ani. În închisoare a fost torturat de foștii colegi, convertiți la comunism

George Cuşa şi-a petrecut aproape toată tinereţea în închisorile comuniste. A sta la Jilava, Piteşti, închisoare destinată exclusiv studenţilor, unde a fost bătut de foşti colegi convertiţi la comunism, apoi Gherla, închisoarea Militară Constanţa şi Aiud.

Vestea morții sale a fost dată de fiica sa Corina Cușa: „Îmi doream ca tata să fie nemuritor... Când îi spuneam asta, zâmbea cu blândețe și-mi povestea multe... Acum este nemuritor în ceruri, lângă mama și Adela, lângă Eugen Ștefănescu, de care l-a legat o prietenie fantastică, și lângă toți ai noștri și ai lui. Este nemuritor în inimile noastre și ale tuturor celor care l-au iubit, prețuit și respectat.

Inima lui, atât de încercată - de durere, de entuziasm și de iubire de oameni, deopotrivă - nu a mai putut duce atâția ani și atâtea amintiri, cum ne-a spus până în ultima clipă, parcă scuzându-se că va trebui să ne părăsească și să ne îndurereze. Dumnezeu să te odihnească, Tată, că de iertat nu are ce ierta, așa cum mi-a spus azi-dimineață o persoană la fel de măreață ca tine”, a scris Corina Cușa.

Fiica fostului deținut politic mai precizează că: ”Trupul neînsuflețit va fi depus mâine, 8 mai, la Casa Mortuară de la Cimitirul Municipal Constanța, iar citirea stâlpilor va avea loc la ora 19.00.

Slujba de înmormântare va începe marți, 9 mai, la ora 11.00, după care cortegiul va pleca spre ‘Biserica Adormirea Maicii Domnului II’ (‘Biserica Albă’), din Bulevardul Tomis. nr. 230 (zona Dacia)”.

A supraviețuit ”Fenomenului Pitești”

George Cuşa și-a dorit de mic să se facă profesor. Nu a avut parte decât de o scurtă perioadă de studenție fiind înscris atât la Facultatea de Filozofie, cât şi la cea de Medicină Veterinară din Bucureşti. A urmat arestarea pentru activitate legionară și, deși a supraviețuit ”reeducării” de la Pitești, nu i s-a mai permis niciodată să-și continue studiile.

„La început nu mi-am dat seama că sunt în stare să te omoare dacă refuzi această reeducare. Am realizat asta mai târziu. Când am ajuns în faţa comisiei formate din oamenii lui Ţurcanu, l-am recunoscut pe unul dintre studenţii pe care îi întâlnisem la grevele studenţeşti din Cluj, din 1946. Iniţial am spus că accept reeducarea, dar nu după metodele sovietice ale lui Makarenko, pentru că acele metode vizau delicvenţii de drept comun, lipsiţi de orice crez.

Nu m-au lăsat să termin ce aveam de spus, că au tăbărât pe mine şi m-am trezit abia a doua zi. M-au bătut cu bastoane, scânduri şi tot ce mai aveau pe-acolo. Am fost bătut groaznic. Am întrebat apoi un coleg ce s-a întâmplat cu mine, în acele zile din martie 1950, pentru că nu înţelegeam ce se întâmplă. Cumplit era că erai bătut de colegi care avuseseră acelaşi crez cu tine”, povestea George Cușa, potrivit adevarul.ro.