Giuseppe di Stefano, considerat de specialişti drept cea mai bună voce de tenor, a încetat din viaţă ieri, la vârsta de 86 de ani.
Giuseppe di Stefano a fost, începând din anii de după cel de-al doilea război mondial, unul dintre cei mai admiraţi tenori ai lumii. Născut în Sicilia în 1921, a debutat în 1946 în rolul Des Grieux din Manon de Massenet. A urmat debutul la Scala din Milano, anul următor, apoi, în 1948, debutul la Metropolitan Opera din New York, în rolul Ducelui de Mantua din Rigoletto.
Vocea sa metalică, spectaculoasă, acutele sigure şi strălucitoare l-au impus rapid în peisajul operistic, ajungând unul dintre cei mai căutaţi şi cei mai bine plătiţi artişti. În anii 50 a fost partenerul preferat al Mariei Callas, la Teatro alla Scala, în zeci de spectacole, bucurându-se de un fenomenal succes. Relaţia celor doi a continuat şi în afara scenei – o relaţie pasională între două personalităţi puternice, care a făcut deliciul tabloidelor vremii. Di Steffano a fost modelul artistic al lui Luciano Pavarotti şi al multor tenori afirmaţi în ultima parte a secolului XX. Vocea sa de neuitat este prezervată prin intermediul a zeci de discuri, realizate de cele mai mai importante companii discografice ale lumii.
De asemenea, Giuseppe di Stefano a apărut adesea pe ecranul televiziunilor sau în opere-film. Dacă în primii ani vocea sa se potrivea cel mai bine repertoriului lirico-lejer, cu timpul a atacat şi partituri mai dramatice, apropiindu-se de personaje precum Don José, Cavaradossi, Canio, Radames, Calaf. Ultima sa apariţie pe scenă a avut loc în 1992, la peste 70 de ani (!), în rolul împăratului Altoum.
A locuit într-o zonă din Kenya, unde, în urmă cu câţiva ani, a fost atacat, în casă, de o bandă de jefuitori, care l-au rănit grav şi l-au lăsat inconştient. Din fericire, după o lungă convalescenţă, şi-a revenit, însă aparent acele traume au influenţat decisiv starea de sănătate a maestrului. A fost căsătorit, timp de peste 30 de ani, cu Maria Girolami. La 73 de ani s-a recăsătorit cu soprana Monica Curth, cu 30 de ani mai tânără. Giuseppe di Stefano s-a bucurat de viaţă, nerefuzându-şi nici o plăcere. Sunt celebre scandalurile în care a fost implicat, purtarea sa uneori capricioasă cu partenerii şi cu directorii de teatre, fumatul în exces, jocurile de noroc, nopţile nedormite, temperamentul său pasional.
În timpul celui de-al doilea război mondial a scăpat miraculos de moarte, fiind detaşat la Milano chiar înainte ca regimentul său să fie trimis pe frontul rusesc, de unde nu s-a mai întors nici unul dintre camarazii săi.
Prin dispariţia sa ultimul mohican al acelor vremuri de legendă rămâne Placido Domingo, ultim stindard al artei vocale desăvârşite şi al unei epoci de glorie pentru tenori, pentru operă, pentru marea muzică.
Dintre toate vocile de operă, tenorii s-au bucurat dintotdeauna de cel mai mare interes şi de o mare popularitate. Mai ales în secolul XX ei au devenit vedete ale lumii muzicale, Enrico Caruso, Franco Corelli, Jussi Bjorling, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Alfredo Kraus, Luciano Pavarotti sau Giuseppe di Stefano fiind câteva nume ale unei generaţii de aur.
Recomandările noastre
