A fost o zi foarte importantă pentru în ceea ce priveșteviitorul politicii de azil a Uniunii Europene.
Comisia Europeană a propus, miercuri, o reformă a sistemului de azil al Uniunii Europene pentru migranţi. Aceasta nu prevede cote obligatorii de refugiaţi, dar introduce în schimb un mecanism de „solidaritate obligatorie” între statele membre ale UE, care va fi activat atunci când una dintre acestea se află sub „presiune'” sau într-o situaţie de „urgenţă”.
La cinci ani după valul migrator din 2015, noul „Pact european asupra migraţiei şi azilului” prevede ca ţările care nu sunt de acord ca să preia solicitanţii de azil vor trebui să participe la repatrierea celor ale căror cereri de azi sunt respinse sau să-şi aducă alte contribuţii, cum ar fi de exemplu participarea la construcţia unor tabere de refugiaţi.
Discuții în contradictoriu
Despre soluția propusă, Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, spune că oferăr un echilibru „just şi rezonabil” între „responsabilitate şi solidaritate” între statele UE, are în vedere să convingă ţările care au refuzat cotele obligatorii de refugiaţi, în special cele membre ale Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia) şi Austria, al cărei cancelar Sebastian Kurz a reafirmat marţi că o repartizare a migranţilor între statele UE „nu funcţionează”. Se trag astfel şi învăţămintele eşecului soluţiei cotelor de refugiaţi decise în 2016.
Reforma sistemului european de azil are în vedere şi protejarea de urmăriri penale a ONG-urilor care salvează migranţi pe mare, iar un mecanism de solidaritate între statele membre este prevăzut şi pentru salvările pe mare, conform Agerpres.
Nnoul pact revizuieşte principiul din „Regulamentele Dublin” conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil, schimbare cerută în special de ţările aflate în prima linie a sosirii migranţilor, precum Grecia sau Italia.
Conform noii propuneri a Comisiei Europene, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne în continuare responsabilă cu soluţionarea acestei cereri, dar aceasta poate solicita Comisiei Europene în cazul unei presiuni migratorii activarea unui „mecanism de solidaritate obligatorie”.
Odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică şi de populaţie, iar pentru fiecare migrant adult primit statele membre vor primi din bugetul comunitar 10.000 de euro.
„Solidaritatea obligatorie va trebui exprimată într-o altă formă, financiar sau prin gestionarea întoarcerii migranților care nu au dreptul la azil. Celelalte aspecte ale acestui plan sunt mai clasice”, notează cei de la Le Figaro pe marginea subiectului. „Putem repara un sistem paralizat de blocaje naționale făcându-le baza o nouă „solidaritate”?, se mai întreabă ziariștii.
„Noul pact european privind imigrația prezentat miercuri ar fi putut relaxa politica foarte restrictivă a UE. În schimb, confirmă transformarea continentului într-o fortăreață […], cu o simplă modificare a reglementărilor actuale, chiar cele care, de la afluxul de refugiați împins spre coastele noastre de război (în special în Siria) și mizerie, transformă politica noastră de primire în iad pentru solicitanții de azil. De fapt, cineva nu poate să nu se simtă rușinat”, a notat și publicația Liberation.