Mă amuzam zilele trecute cu moţiunea de cenzură contra guvernului MRU din aprilie, schimbând numele proprii şi aplicând-o astăzi guvernului Ponta.

Ghiciţi ce? Textul se potriveşte chiar mai bine decât destinatarului iniţial. Copy-paste arată mai realist decât originalul, să zic aşa. Culmea ironiei, moţiunea se intitula "Opriţi guvernul şantajabil"; mai e nevoie de explicaţii? Primul din cele trei capete de acuzare, anume distribuirea de fonduri prin metode discreţionare (fonduri de rezervă sau de urgenţă la dispoziţia guvernului) către autorităţile locale prietene cu guvernarea, e perfect actual după rectificarea bugetară din august. Cu ce s-a mai pus deoparte pentru sfârşitul de an, după obiceiul pământului, perioadă care coincide în mod fericit cu campania electorală, Ponta va "aloca primăriilor bani politici" (citez din moţiune) în sumă aproape dublă faţă de MRU. Asta, după tapajul ca primarii ăia cadorisiţi de guvernul precedent să dea banii înapoi, treabă care fireşte că a rămas moartă în păpuşoi o dată cu începerea puciului, deoarece returnarea nu avea nici o bază legală. Al doilea cap de acuzare, "încălcarea autonomiei universitare prin înfiinţarea liniei de limbă maghiară la UMF Târgu Mureş" rămâne şi el valabil, după vizita de zilele trecute a lui Ponta şi Abramburicii în Mureş. Nu doar că linia în chestie a rămas exact aşa cum o trasase ministrul Cătălin Baba, dar succesoarea sa a vorbit chiar de posibilitatea transformării acesteia în secţie separată, "dacă sunt destui studenţi doritori". Estimarea mea e că sunt, iar secţia se va face, ceea ce e foarte în regulă. Al treilea şi ultimul cap de acuzare din aprilie e şi cel mai ofertant: "gestionarea frauduloasă a resurselor ţării prin privatizări". Ole! strigă azi muncitorii de la Oltchim, după o privatizare fără precedent chiar şi în România, de un umor involuntar şi sofisticat cât într-o scenetă populară cu Vasilache şi Marioara. Trebuie să fii serios abţiguit ca să te poţi amuza de bancurile naive şi ciomăgeala cu beţe peste ceafă a celor două personaje principale, dar mulţi reuşesc. Se întreabă lumea: ce-i cu ăştia, sunt într-o ureche? În ziua licitaţiei reprezentanţii FMI le-au trimis mesaj discret s-o lase baltă, văzând ce circ iese, ca să reia altă dată privatizarea, dar ei au mers ca berbecii înainte. Care să fie explicaţia, boală mintală, conspiraţia proştilor, mâna Rusiei? Cum speră Ponta (sau Dan Diaconescu) s-o lălăie aşa până la alegeri, mai bine de două luni, fără să li se spargă în freză până atunci? Nici una din variante. Explicaţia mai simplă şi şmecherească a venit în aceeaşi seară chiar de la dl. Vulpescu, fabulosul privatizator-şef, într-un interviu la B1. În eventualitatea că Diaconescu chiar plăteşte statului 45 mil euro pentru Oltchim, dânsul îi va primi imediat înapoi, drept capital de lucru! Ce ajutor de stat, ce reguli europene: "vom găsi noi un mecanism legal, nu pot să vă dau acuma detalii", a mai zis dl. Vulpescu, fiindcă e o prioritate strategică să ia oamenii salariile, să aibă de rechizite la copii în perioada asta, etc. Asta e chiar genial. Cum ar veni: statul are o vacă, n-are bani de furaje, i-o vinde lui nea Ion cu 800 lei, iar după aia îi dăi banii înapoi, ca să aibă omul cu ce să cumpere fân pentru vacă. Statul rămâne fără vacă; nea Ion se alege şi cu vaca, şi cu 800 de lei în buzunar. Cu toate tinichelele sale, cred că nici Adrian Năstase nu visa să reuşească aşa privatizări ca discipolul lui, Victor Ponta. În ziua licitaţiei reprezentanţii FMI le-au trimis mesaj discret s-o lase baltă, să reia altă dată privatizarea, dar ei au mers ca berbecii înainte.