A fost una dintre cele mai frumoase cu care am fost vreodată. Am fost împreună pînă hăt, departe, în Batavia Indiilor Olandeze

Rîureni. General cargo vessel. Call Sign TCCH6. Tango-Charlie-Charlie-Hotel-Six. Deadweight 16.600 tons. Lenght overall 145 metres. Built in 1981 pentru niște greci, împreună cu alte două sistership, și „refuzat la export”. La lansare a purtat numele Med Felicity.

În 1987 a fost rebotezat Rîureni și, din 2002, Royal Oak. Last name and flag Royal, Turkey. Decomissioned. A ajuns la fier vechi la Aliaga. Scrap. Status: DEAD.

Am navigat pe el, din iarna până în vara lu’ 1996. Constanța-Iliciovsk (mai nou Cernomorsk, Ucraina) – Odesa – Suez – Colombo – Jakarta. Repatriere prin Singapore, „par avion”, Frankfurt.

O navă frumoasă, dar mai ruginită ca ea era doar o zi de octombrie. Primul vapor cu motor semirapid, generator pe ax și elice în pas variabil pe care am fost. Atât doar că săreau „cămășile” de la principal și Geax-ul ca de pe o mireasă părăsită în noaptea nunții.

Un voiaj de povestit la nepoți

Un voiaj păcătos. Opream, ca trenul personal, unde vedeam pământ. La Bosfor am prins ceață și am tranzitat strâmtoarea după două zile. La Pireu, comandantul Ilie Ignat, zis nea Ilie P...lă Lungă, a aruncat ancora pe pasa de intrare, de să facă AVC grecii de la Port Control.

După Suez, chiar la ieșirea în Marea Roșie, a ancorat jupânul într-o zonă cu conducte submarine de au trimis egipteni după noi două remorchere și o corvetă că ne credeau teroriști. În radă la Dijbouti iar am stat în ancoră că se spărsese a nu știu câta „cămașă”.

Ne-am omorât timpu’ fo două zile cu pescuitul de rechini ciocan. Am oprit și la Colombo că secundu’ zicea că nu mai avem apă dulce suficientă și tancurile erau pline.

La intrarea pe Malacca Strait tot secundul, un prost cu brevet de comandant care se pusese pe uscat cu trei vapoare și luase foc cu alte două – sau invers, nu mai țiu bine minte – l-a pus pe strungar să facă niște măciuci din lemn cu care a „înarmat” doi inși pe care i-a pus vardii în ambele bordure.

Apoi, a scris în Jurnalul de Bord : „Efectuat pază contra piraților cu bâte tip Navrom”. Moga îl chema. Ne-am că…at pe noi de râs.

Apoi am schimbat de drum prin sudul Sumatrei, către strîmtoarea Sunda. Iar la Jakarta, mai exact în Tanjung Priok, la cheu, s-a rupt o parâmă metalică la prova și l-a tăiat în două pe un indonezian ca pe un salam.

Noroc cu curvele din Kramatunga, un bordel cât Piața Obor, că ne-am mai liniștit o țâră.

Nu l-am mai văzut de atunci. Știu doar că Rîureniul a ajuns la scrap. A murit de moarte bună. După 30 de ani de viață grea.