„Examenul maturității” – așa este supranumit Bacalaureatul, unul dintre cele mai importante examene din învățământul românesc, un test fără de care, dacă nu este promovat, nu poți ajunge la facultate. Și dacă actualei generații i se pare un examen greu, iată că istoria ne arată că, pe vremuri, BACul era mult mai înspăimântător.

Anual, peste 100.000 de elevi suțin „examenul maturității”, timp de câteva zile, la diversele probe scrise și examinări orale. De rezultatul obținut depinde foarte mult viitorul pe care și-l vor construi.

Puțini sunt cei care știu că acest examen a fost introdus pentru prima dată în Franța, în anul 1801, în urma unui decret al lui Napoleon Bonaparte. În România, examenul a ajuns 124 de ani mai târziu, fiind introdus în 1925 de Constantin Anghelescu, un medic chirurg din Buzău, ministru la acea vreme al Instrucțiunii, un echivalent al ministrului Educației de astăzi. Legea privind Bacalaureatul a fost publicată în Monitorul Oficial din 8 martie a acelui an, cu scopul ,,de a verifica cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studiu cele mai importante şi de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor”.

România a adus noutatea din Franța

Ministerul numea comisii speciale, fiecare având șapte membri, pentru a exista o corectitudine sporită. Comisiile erau formate din șase profesori titulari și un președinte, ales dintre membrii corpului didactic universitar: profesor, agregat sau conferenţiar definitiv de la Facultatea de Litere sau de Ştiinţe. Acest examen se dădea în cele șase regiuni școlare: Bucureşti – care cuprindea județele: Ploieşti, Buzău, Focşani, Brăila, Galaţi, Tulcea, Constanţa, Târgovişte, Piteşti, Turnu Măgurele, regiunea Cluj -Turda, Dej, Deva, Blaj, Sibiu, Târgu Mureş, Braşov, Sighişoara, Carei), regiunea Iaşi - incluzând şi Bacău, Piatra Neamţ şi Bârlad), regiunea Timişoara - Oradea, Arad), regiunea Chişinău - Cetatea Albă şi Bălţi) şi regiunea Cernăuţi - Suceava. La acea vreme, examenul era unul realmente dur și greu de absolvit. Mai mult, era împărțit în două: Prima, materiile fundamentale - limba și literatura română, istoria românilor, geografia României, instrucția civică și o limbă modernă la alegere. După aceea urmau materiile speciale, două la număr, care se dădeau în funcție de profilul liceului.

Emoțiile primului „examen al maturității”

În România, primul examen de acest gen a avut două sesiuni: una de vară și una de toamnă. În 1925 s-au înscris 30 de persoane, dintre care au promovat numai 15. Mircea Eliade a fost unul dintre elevii care a avut privilegiul de a da primul examen de Bacalaureat de la noi din țară. Scriitorul povestește în „Romanul adolescentului miop” prin ce chinuri erau supuși elevii de liceu care urmau să susțină acest examen. „Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate”, scria Eliade.

 

Cum și-au pus amprenta miniștrii Educației

● Până în 1999, candidații sus țineau examenul la patru probe. Ministrul Educației, Andrei Marga, a făcut modificarea prin care elevii susțineau examenul la șase discipline. Patru ani mai târziu, Ecaterina Andronescu a decis ca subiectele la probele scrise să fie sub formă de grilă.

● În 2003 s-a renunțat la notarea probelor orale, fiind introdus sistemul cu calificative Admis sau Respins. Un an mai târziu, ministrul Mircea Miclea a renunțat la această variantă și a revenit la notarea probelor orale.

● Următorul ministru care intervine în cadrul examenului de Bacalaureat este Mihail Hărdău, care propune ca subiectele să fie publicate pe internet, pentru a evita fraudarea acestora.

● În 2009, examenul suferă o nouă modificare. Ecaterina Andronescu propune ca subiectele să nu mai fie postate pe internet, iar absolvenţii de liceu să fie testaţi la trei probe, în loc de şapte: Limba și literatura română, matematică, pentru cei de la profilul real sau istoria, pentru cei de la uman. La a treia probă, elevii aveau de ales din celelalte materii, în funcţie de profil. Examenul cuprindea şi o probă practică, la care elevii trebuiau să-şi dovedească competenţele pe calculator. Prin această nouă formulă de examen, probele orale erau eliminate, în schimb, elevii puteau obţine pe parcursul clasei a XII-a certificate de competenţe de comunicare în limba română sau o limbă străină. ●

 Până în 2009, rata de promovabilitate a fost de peste 70%.

● În 2010, aceasta a scăzut cu 10 procente.

● În 2011, ministrul Daniel Funeriu a introdus camerele de supraveghere în sălile unde se desfășura examenul. Jumătate dintre elevi nu au reușit să ia note de trecere la examen.

● Propunerea anului 2012 este bacalaureatul diferenţiat, în funcţie de profil şi filieră. În urma acestei schimbări, rata de promovabilitate la colegiile tehnologice a fost de cel mult 15%.

 

Propunere: BAC-ul tehnologic

„Eu cred că la ieşirea din liceu ar trebui să rămână opţiunea absolventului să susţină un Bacalaureat naţional, care să îi permită accesul într-o universitate, şi o altă rută, cu un examen tehnologic sau profesional, care să nu-i permită accesul în universitate, dar care să-i permită la nivelul următor un acces într-o formă de pregătire profesională duală”, este de părere Ecaterina Andronescu, ministrul Educației.

 

Promovabilitatea din ultimii 18 ani

2001 – 86.28 %

2002 – 86.71%

2003 – 76.82%

2004 – 84.61%

2005 – 84.66%

2006 – 80.48%

2007 – 82.08%

2008 - 78.26%

2009 – 81.47%

2010 – 69.30%

2011 – (anul în care au fost introduse camere video) – 45.72%

2012 – 44.30%

2013 – 56.40%

2014 - 60.70%

2015 – 67.90%

2016 – 68.10%

2017 – 72.90%

2018 - 69.70%