Munții Carpați au nenumăratele stânci enigmatice cu chipuri stranii împietrite ca într-o lume de basm, în faţa cărora până şi omul civilizat de azi se simte puternic impresionat. Aceste fantasme de piatră ce se sustrag ochiului neatent, sfidează cu tăcerea lor controversele savanţilor de azi.

Şi totuşi cheia misterului lor este ascunsă în aşa fel, încât fiind prea în văzul tuturor, nimeni nu o remarcă. Bunăoară, în legătură cu foarte cunoscută stâncă din complexul megalitic de la vârful Omu din Bucegi, s-a stabilit că are formă unui cap de om brahicefal, ca al omului de tip neanderthal evoluat şi că priveşte spre cercul de rotație a echinocţiilor.

Ce se întâmplă pe 21 noiembrie

Se mai ştie că acest cap se conturează cel mai clar la 21 noiembrie, cînd soarele apune, compunând din umbre şi proeminenţele pietrei acel chip ce nu poate fi remarcat decât dacă privitorul va sta pe o mică moviliţă de piatră de pe platou.

Mai mulţi cercetători au afirmat cu argumente că ansamblurile megalitice din Bucegi ar fi opera unei civilizaţii arhaice, ca şi alte asemenea monumente din Carpaţi sau din alte părţi ale Globului.

Mai greu este de răspuns cine le-a făcut, când şi de ce.

Ce spune matematica

O metodă de datare a ipoteticului templu solar de la vârful Omu din Bucegi se poate face cu ajutorul matematicii. Ştiind că stânca priveşte cercul de precesie a echinocţiilor, înseamnă că pe vremea când fusese construit, portretul trebuia să fie conturat de către raza de soare corespunzând momentului când soarele a parcurs trei sferturi din cercul anului, plus trei sferturi din cercul zilei.

Dar fiindcă soarele în mersul său, la fiecare 72 de ani râmâne în urmă cu un grad pe cercul de precesie echinocţială, înseamnă că de la 23.IX (echinocţiul din zilele noastre) pînâ la 21.XI (când devine vizibil chipul), soarele descrie un arc de aproximativ 60° pe cercul de precesie echinocţială.

Deci nu ne mai rămîne decât să înmulţim 60° (grade adică zile) cu 72 şi obţinem 4.320 de ani, cât i-a trebuit soarelui să râmînă în urmă de când a fost modelată stânca şi până în vremea noastră.

Adică este vorba de anul 2347 î.e.n., desigur cu o aproximaţie de o generaţie, oricum pe vremea piramidelor din Egipt.

Ar mai putea fi două temple

Dacă aceste temple din Bucegi sunt consecinţa unor împrumuturi de cunoştinţe astronomice de la alte populaţii din sud, eventual de la egipteni, cu care se ştie că strămoşii noştri aveau multe legături în antichitate, înseamnă că în Carpaţi trebuie să mai existe încă două temple megalitice pentru celebrarea solstițiilor.

Dacă asemenea temple au fost durate cam de aceeaşi civilizaţie, acestea, conform decalajului echinocţial, ar trebui să poată fi mai vizibile cam la 60 sau 62 de zile după solstiţiul de vară şi cel de iarnă, deși desigur acum alterate de intemperiile atmosferice.