Nicolae Iorga este una dintre cele mai mari personalități culturale și intelectuale ale României. El este recunoscut și la nivel mondial pentru contribuțiile sale în istorie, literatură și politică. De-a lungul vieții, a scris mii de cărți și articole, fiind considerat un geniu al culturii române. În ciuda faimei și realizărilor impresionante, copilăria sa a fost una plină de dificultăți și greutăți. Un aspect surprinzător este faptul că nu a fost un elev model în copilărie. Ba chiar a fost considerat indisciplinat și exmatriculat din gimnaziu. Cu toate acestea, a devenit cel mai tânăr profesor universitar din România, un simbol al transformării și ambiției intelectuale.

Originea lui Nicolae Iorga, o controversă

Nicolae Iorga s-a născut la 5 iunie 1871 în Botoșani, într-o familie cu o istorie interesantă și uneori controversată. Tatăl său, Nicu Iorga, era avocat, iar mama sa, Zulnia Arghiropol, provenea dintr-o familie de origine aromână. Ambii părinți proveneau din familii înstărite, din clasa de mijloc.

Controversa cu privire la cetățenia lui Iorga a stârnit numeroase discuții de-a lungul anilor. Deși el însuși se considera român, există speculații că ar fi avut rădăcini basarabene sau chiar grecești. Istoricul a vorbit despre originea familiei sale în lucrarea autobiografică, „O viață de om. Așa cum a fost”. El susținea că se mândrește că mama sa face parte din aristocrația Bizanțului, iar tatăl său are origini machedone. Cu toate acestea, într-o scrisoare trimisă „Vieții Literare”, el susține că ambii săi părinți provin din neam de români.

„Tatăl mieu era dintr'un neam de negustori români mai târziu boieriți, din Botoșani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici și nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, Mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele său de Arghiropol, tatăl mamei mele, provine dintr'o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Miclește din Ţinutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a și locuit într'un timp, și cu Mitropolitul Calinic”, preciza istoricul în scrisoare.

Exclusiv: Borcea își pregătește fiul cel mare în ale afacerilor. Cum au fost surprinși cei doi

Trei zodii care adoră conflictele. Îi fac pe cei din jurul lor să se certe mereu

O copilărie marcată de pierderi și greutăți

În lucrarea sa autobiografică, Nicolae Iorga scrie despre tatăl său cu deosebită afecțiune și respect. Îl descrie pe acesta ca fiind un om sever dar drept, care l-a învățat să fie cinstit și să iubească adevărul. Din păcate, nu s-a putut bucura prea mult de învățăturile și de prezența tatălui său. Avea doar cinci ani când Nicu Iorga a murit, iar acest eveniment tragic a afectat profund familia.

Mama sa a rămas singură să-și crească cei doi copiii, fără să aibă un venit. Greutățile financiare și lipsa sprijinului patern au reprezentat un obstacol major. Iorga descrie aceste momente cu multă emoție, susținând că a crescut sub greutatea unei mari pierderi. Și-a cunoscut tatăl mai mult din poveștile spuse de alții, dar i-a rămas întipărit în minte un sfat pe care l-a primit de la acesta, deși avea o vârstă fragedă. Își amintește că acesta îi spunea: „a fi față de oricine, pînă în clipa cînd războiul neapărat pornește, plin de cuviință, gata de întîmpinare cu un zîmbet și, după ce s-a isprăvit încercarea, să nu mă înverșunez asupra învinsului, asupra aceluia pe care eu îl simt învins, chiar dacă n-o recunoaște el”.

Deși orfan de tată, Iorga a avut o dorință imensă de cunoaștere. De mic copil a fost fascinat de cărți și a învățat singur să citească, impresionându-și profesorii și familia. În „Memoria Arhivelor Botoșănene. Nicolae Iorga”, se precizează că la doar 6 ani știa pe de rost fabule din La Fontaine și Florian. Apoi lecturează „Orientalele” lui Victor Hugo și „Letopisețele Ţării Moldovei” ale lui Kogălniceanu. Această sete de educație avea să îl propulseze în fruntea unei generații, dar drumul său nu a fost lipsit de obstacole, mai ales în anii de școală.

Nicolae Iorga, un elev indisciplinat, exmatriculat în gimnaziu

În ciuda inteligenței sale extraordinare, Iorga nu a fost un elev model, ba chiar a avut o reputație de elev indisciplinat. Încă de mic, demonstra o minte ageră, dar nu întotdeauna dornică să se conformeze regulilor stricte ale școlii. În clasa a II-a, a obținut la examenele semestriale următoarele note. „Conduita: 8; Absențe: 43; Limba română: 7,7; Caligrafie: 7,7; Religie: 7,7; Aritmetică: 6,6; Geografie: 7,7; Desen: 6,6; Diverse însemnări: fost și bolnav”, se arată în foaia sa matricolă, potrivit Adevărul.

Nicolae Iorga era un copil problemă. La Purtare nu avea niciodată mai mult de nota 8, iar în 1886 a fost exmatriculat pentru că nu a salutat un profesor. Acela a fost momentul când a decis să părăsească orașul natal. Se mută la Iași și urmează cursurile la Colegiul Național. În ciuda rezultatelor sale la învățătură, era un geniu.

Această indisciplină era un indiciu al spiritului său critic și al gândirii independente. Cu toate provocările școlare, Iorga a continuat să citească și să învețe pe cont propriu, ceea ce i-a permis să își construiască o carieră academică fulminantă. La doar 23 de ani, a devenit cel mai tânăr profesor universitar din România.

Marxismul și viața politică de mai târziu

Ca adolescent, Nicolae Iorga a fost un spirit neliniștit, în căutarea unor ideologii care să-i răspundă întrebărilor și frământărilor despre lume. La un moment dat, a cochetat cu doctrina marxistă. A fost atras de ideile revoluționare și de promisiunile schimbării sociale. Avea 17 ani când credea că socialismul este cel mai bun sistem. A promovat revista de extrema stângă „Viața Socială”, a încercat să facă propagandă și să strângă adepți noi în rândul elevilor.

Cu toate acestea, în viața politică de mai târziu, Iorga a devenit un fervent susținător al naționalismului românesc și al valorilor tradiționale. S-a implicat activ în politica românească, fiind fondatorul Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor. A participat și la evenimentele care au contribuit la formarea României Mari. A fost, de asemenea, o figură cheie în dezvoltarea culturală și educațională a României, creând instituții de învățământ și susținând cu înflăcărare cultura națională.

Nicolae Iorga a fost, fără îndoială, un om complex, a cărui copilărie dificilă și adolescență zbuciumată nu au reușit să-i împiedice ascensiunea către măreție. „M-am ridicat din cenușa propriilor greutăți”, notează el în „O viață de om. Așa cum a fost”. Acest citat reflectă perfect drumul său extraordinar de la un elev indisciplinat la unul dintre cei mai mari erudiți ai lumii.