Vești bune pentru toți cei care și-au decimat permanent sprâncenele în anii '90 cu ajutorul unei pensete și al unei lumini proaste. Căci sprâncenele care abia de se văd revin la modă. Frumusețile cu sprâncene mari precum Cara Delevingne și Zoe Kravitz au modelat standardele de îngrijire pentru mai bine de un deceniu. Dar dacă previziunile de tendințe și covoarele roșii sunt ceva de urmat, mai puțin este mai mult încă o dată.

Reducerea frumuseții din anii '90 este evidentă peste tot, de la TikTok la Săptămâna Modei de la Paris. Unde, la începutul acestui an, make-up artistul Pat McGrath a pictat cele mai fine linii curbate pe fruntea modelelor pentru prezentarea Maison Margiela. Le-a ascuns sprâncenele naturale. Apoi, în luna mai, Gala Met a fost plină de sprâncene lipsă, Zendaya, FKA Twigs și Doja Cat optând pentru stiluri decolorate sau subțiri.

Dar ceea ce se potrivește structurii osoase a unui supermodel sau a unei starlete de la Hollywood poate sfârși adesea prin a arăta cu totul diferit pe oamenii obișnuiți.

Noua tendință în materie de sprâncene

„Am observat cu siguranță revenirea sprâncenei subțiri. Dar versiunea de astăzi se concentrează pe sculptarea și accentuarea trăsăturilor tale. Asta mai degrabă decât pe epilarea lor, subțire ca un creion”, spune Hollie Parkes, artist britanic în domeniul sprâncenelor. „Dacă vă gândiți să vă subțiați sprâncenele, vă recomand să vă faceți o programare la un expert”.

În timp ce aspectul sprâncenelor subțiri este din ce în ce mai des întâlnit pe rețelele de socializare, expertul în sprâncene Kamini Vaghela, care de peste 35 de ani aranjează sprâncenele vedetelor de primă mână și ale familiei regale în salonul său din Londra, avertizează că nu trebuie să imiți pe nimeni altcineva atunci când vine vorba de frumusețe.

Sprâncenele sunt, spune ea, complet individuale și trebuie tratate ca atare. Indiferent de ceea ce ne spune moda să facem. Își amintește că a văzut o imagine a lui Twiggy la apogeul faimei sale în anii 1960. Și s-a concentrat asupra sprâncenelor ei.

„M-am uitat o singură dată la ea. Avea sprâncene subțiri și palide, ceea ce i se potrivea. Și am știut că foarte multe femei o vor copia și vor arăta complet ridicol”, a spus ea într-un interviu telefonic. „Nu cred deloc în tendințele în materie de sprâncene. Este vorba despre ceea ce se potrivește individului. Nicio formă nu se poate potrivi tuturor”.

Ce părere au specialiștii

Kamini, care s-a născut și a crescut în Zimbabwe, dar este de origine indiană, își atribuie meritul de a fi adus tehnica threading în Occident în 2001. Și pornește de la ideea că forma sprâncenelor ar trebui să se bazeze pe structura osoasă, forma ochilor, tonul pielii și culoarea părului.

„Sprâncenele mele nu și-au revenit niciodată de la epilarea excesivă din anii '90”, a dezvăluit Jenni Parks, 42 de ani, din Londra. „Au crescut în formă ciudată și neuniformă. Am încercat microblading (similar cu un tatuaj semipermanent al sprâncenelor), care a fost scump. Și de departe cel mai dureros tratament cosmetic pe care l-am avut vreodată”.

„Doar pentru ca pigmentarea să devină roz. În cele din urmă am găsit o soluție cu machiajul permanent al sprâncenelor. Și pentru prima dată sunt fericită cu ele. Așa că da, regret că mi le-am smuls de la început!”.

O tendință între apogeu și declin

Îngrijirea sprâncenelor este o afacere extrem de profitabilă. Industria serviciilor pentru sprâncene din SUA este estimată în prezent la o valoare de 180 de milioane de dolari.

Dar natura schimbătoare a modei sprâncenelor nu este nouă și ne poate spune multe despre contextul social și politic al epocii. „Există dovezi încă de la grecii și romanii antici cu privire la anumite tendințe ale sprâncenelor”, a declarat istoricul frumuseții Lucy Jane Santos pentru CNN.

„Acestea sunt ciclice și le vom vedea adesea oscilând între extreme. În Grecia și Roma Antică, sprâncenele groase și întunecate erau preferate. Și chiar și o monosprânceana era apreciată”.

Santos explică faptul că, prin contrast, sprâncenele rare erau foarte populare în Evul Mediu. Reprezentau o tendință care este evidențiată în operele de artă din acea perioadă. Portretele de femei din această perioadă istorică, „Portretul unei doamne” al lui Roger van der Weyden, de exemplu, nu se mândresc cu o evidențiere puternică a sprâncenelor.

Sprâncenele în istorie

„Femeile își smulgeau atât linia părului, cât și sprâncenele. Parțial pentru a crea iluzia frunții alungite”, a explicat ea. „Acest lucru era considerat un semn de inteligență și frumusețe. Dar și pentru a face fața albă, astfel încât să atragă atenția asupra decolteului”.

Santos explică faptul că această practică era întâlnită doar la femeile înstărite. Mai degrabă decât la cele care lucrau la câmp. „A avea timpul necesar pentru a-ți smulge sprâncenele denotă ceva despre clasă și timp liber”. În cursul secolului al XX-lea, ciclul tendințelor în materie de sprâncene a mers mult mai repede, scrie CNN.