Mănăstirea Veverița, având hramul „Maica Domnului Bucuria tuturor scîrbiţilor”, a suferit transformări semnificative în timp. Spațiul monahal este o aşezare amplasată în apropierea satului cu acelaş nume, situat în raionul Ungheni, la 3 km de traseul Ungheni-Chişinău în dreptul satului Bahmut.

De la Chişinău până la mănăstire sunt aproximativ 70 km, iar de la Ungheni aproximativ 30 km.

Mănăstirea Veverița, construită între 1923 și 1925

În luna august a anului 1923, domnul C. Babara din satul Corneşti face o declaraţie (în scris) precum că el a vândut un lot de pământ pentru înălțarea bisericii schitului Veveriţa, episcopatului de la Hotin.

„În această zi , 20.08. anul 1923 de la naşterea lui Hristos a fost pusă temelia în dumbrava numită Veveriţa… în vecii vecilor” este stipulat în actul constituirii. În august 1925 construcţia bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului este practic finisată.

Stareţul arhimandritul Ghenadie cere episcopatului de Hotinpentru ca Preasfinţitul Visarion să binecuvânteze sfinţirea şi instalarea crucilor, iar la data de 30 august în prezenţa multor oaspeţi şi enoriaşi sunt sfinţite şi instalate crucile pe biserică. Biserica schitului va fi sfințită abia în anul 1927 la 5 iunie.

În 1944 odată cu instalarea regimului comunist mănăstirea a fost închisă până în anul 1993. În regimului sovietic, locul sfânt a fost folosit ca loc de odihnă, casă de cultură și depozit de chimicale.

Vechea biserică, în ruine

Deoarece din vechea biserică au rămas doar ruinele zidurilor, a fost luată decizia de a construi una nouă ,să fie construite chilii noi şi să fie puse bazele unei noi gospodării.

Serviciul divin s-a oficiat într-un cort militar și clopotele erau improvizate până la finalizarea lucrărilor. Un alt astfel de cort servea și ca încăperi ale călugărilor şi pelerinilor, care vizitau mănăstirea.

Cu foarte mari eforturi financiare au fost ridicate zidurile mănăstirii (doar primul etaj), inclusiv ale bisericii, care nu avea acoperiş. În mănăstire efectuau serviciul divin doi preoţi: stareţul- ieromonahul Matei şi duhovnicul- egumenul Sofian, fostul stareţ al mănăstirii Dobruşa şi Căpriana.

La sfârşitul anului 1996, în mănăstire erau 2 preoţi, 1 diacon (Ioan) şi 12 fraţi.

De-a lungul timpului, numărul călugărilor s-a înmulțit iar spațiul monahal s-a mărit considerabil.

Declinul și renașterea Mănăstririi Veverița

După moartea starețului Matei, la începutul anului 2006, mănăstirea a intrat într-un mare declin. În ea la acea dată rămăsese doar protoereul Iulian Ciobanu , iereul Ioan Popovici, călugarii Varahil şi Vladimir. Gospodăria avea atunci 2 vaci, 20 de oi şi 50 de gaini. Îi va lua locul stareț al mănăstirii ieromonahul Spiridon, care în 2007 primeeste funcția de egumen.

În decursul anului 2007, cînd la șefia mănăstirii Veverița vine egumenul Spiridon, au fost efectuate urmatoarele lucrări: a fost schimbat acoperişul mănăstirii, a fost construit un nou altar, a fost amenajat un trotuar pâna la intrarea în mănăstire, iar clopotniţa a fost acoperită. Gospodăria a crescut până la 10 vaci, 130 de oi, 20 de porci, un cal, un măgar, 100 de găini, 50 de iepuri.

De atunci, lucrările la mănăstire continuă încet, dar sigur, prin stăruinţa stareţului egumen Spiridon şi cu ajutorul enoriaşilor şi creştinilor, care vin la slujbe.