Republica de la Ploiești. Întâmplările perioadei 8 august-7 septembrie 1870. A fost o reală lovitură de stat sau o manifestare pro-franceză?

Desigur, despre Republica de la Ploiești știm mai mult din dramaturgia și proza lui Caragiale,  Legendele urbane spun că va fi fost și el la Ploiești atunci și că de fapt, acel tânăr, împăunat cu o sabie capturară timp de o zi, de care își bate joc într-o schiță, ar fi fost de fapt el când era tânăr și fără minte. Dar oare ce a fost atunci cu adevărat?

Republica de la Ploiești - preliminarii

Republica de la Ploiești, proclamată la 8 august 1870 a fost de fapt o nefăcută a unui conspirator care n-a învățat că o conspirație se face doar când șansele sunt mari. Acel conspirator fără minte se numea Alexandru Candiano-Popescu. Căpitan de artilerie, participant la înlăturarea din 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, specializat în Drept la Paris, dorea să se afirme din nou. Nu era singur. Ion C. Brătianu. Eugeniu Carada erau cei ce doreau să fie siguri că Domnitorul României va fi mai decis, va ști să aleagă ce trebuie.

Să nu uităm că anul Republicii de la Ploiești, 1870, era anul încordării maxime dintre Prusia și Franța. Carol I era prusian dar era și francez după mamă, nepot al lui Napoleon al III-lea care îi facilitase ajungerea la tron. Carol fusese adus de conspiratorii care îl dăduseră jos pe Cuza în mai 1866. În iulie 1866, Prusia învingând Imperiul Habsburgic la Koniggratz, prestigiul internațional al lui Carol crescuse, crescând influența Prusiei.

Totuși, Brătianu și Carada, radicali pașoptiști și liberali voiau să vadă cum stă treaba între Prusia și Franța, aceasta declarând război Prusiei la 19 iulie 1870. Carol dorea să se apropie de modelul militar prusian, în dauna celui francez. Conspiratori vechi, Brătianu și Carada aveau un plan B dacă Franța ar fi învins Prusia. Evident, în vara lui 1870, complotul era țesut, iar marea greșeală a complotiștilor care au făcut Republica de la Ploiești a fost introducerea lui Candiano-Popescu în combinație. Acesta n-a avut răbare.

Republica de la Ploiești - desfășurare și consecințe

Republica de la Ploiești nu trebuia să aibă loc. Se dorea așteptarea finalului confruntări franco-prusiene începute la 19 iulie 1870. Aceasta va avea loc la începutul lui septembrie 1870, prin Bătălia de la Sedan, din 1-2 septembrie. În 8 august însă, Candiano-Popescu a refuzat să mai asculte. S-a autoproclamat cu militarii pe care îi știa prefect de Ploiești. A telegrafiat la graniță, la Pesta și la București, maiorului Polizu că Principele a fost răsturnat la București și că Nicolae Golescu era regent.

Republica de la Ploiești a căzut rapid fiincă Polizu n-a vrut să audă, iar cei de la telegraf au alertat Guvernul Manolache Costache Epureanu, liberal moderat, viitor lider conservator. Până seara, Republica a căzut, iar Candiano beat a chemat popii să facă înmormântarea cu lăutari a Republicii.

Arestarea, procesul, achitarea

Republica a căzut. Brătianu însoțit de soția sa a fost arestat la Florica, moșia sa din Ștefănești. A fost dus la Pitești sub escortă și arestat într-o casă particulară timp de 15 zile. Guvernul a încercat să-l mute la Câmpulung, dar adepții lui Brătianu se temeau ca nu cumva Guvernul să îl asasineze, de aceea, la Câmpulung l-a însoțit alaiul notabilităților piteștene.

Între timp, capitularea lui Napoleon pe 3 septembrie 1870, a liniștit apele. Procesul din 7 septembrie s-a încheiat cu achitarea acuzaților. Candiano-Popescu și-a spălat apoi păcatele pe frontul independenței.  A luptat cu gradul de maior, Brătianu era premierul Guvernului, Dar, în 10 martie 1871, a mai fost un hop. Liberalii radicali au atacat cu pietre colonia germană din București, care celebra Ziua Kaiserului Wilhelm I.

Principele Carol, scrie istoricul Sorin Liviu Damean, a folosit stratagema abdicării. Principele a convocat Locotenența din 1866 și a cerut drept condiție unică venirea unui Guvern conservator condus de Lascăr Catargiu. Acesta va guverna între 1871-1876. Brătianu va veni la putere în 1876. Începea epopeea Independenței.

Sursa foto: Arhivă