María Eugenia Grillet, om de știință, este foarte conștientă de faptul că, dacă își părăsește țara, nu va mai avea cine să îi continue cercetările privind țânțarii care transmit malaria. Studenții cărora biologul de la Universitatea Centrală din Venezuela le-a fost mentor au emigrat de mult timp în Ecuador, Țările de Jos și Belgia.

Aceștia au invocat lipsa de finanțare pentru cercetarea de teren și de laborator, dar și puținele oportunități de angajare. Acestea sunt preocupări vechi ale oamenilor de știință venezueleni, generate de lipsa de investiții în știință a actualului guvern federal.

Maduro, un coșmar pentru oamenii de știință

Grillet a sperat că alegerile prezidențiale de luna trecută din Venezuela ar fi putut aduce o schimbare de putere. Mai mult, ea spera că o parte a foștilor studenți s-ar fi întors. Pentru moment Nicolas Maduro a fost declarat câștigător pentru un al treilea mandat. Rezultatele de la alegeri sunt, însă, contestate. În cei 11 ani de când Maduro a venit la putere, guvernul a „strangulat" investițiile în proiecte științifice și salariile cadrelor universitare. De asemenea, nici adversarul politic al lui Maduro nu are în plan să investească în știință.

Acum, și Grillet se gândește să plece și ea. „Sunt foarte neliniștită", a spus ea.

Grillet nu este singura care are în plan să părăsească țara. În Venezuela, mii de oameni de știință sunt îngrijorați de faptul că încă 6 ani de politici ale lui Maduro vor însemna și mai multe probleme pentru întreprinderea științifică a țării.

Când vine vorba de priorități, „știința este o chestiune complet marginală", spune fizico-chimistul Benjamín Scharifker, fost director al Universității Simón Bolívar.

Există puține date publice privind bugetul și alocările țării. Totuși, unele analize externe au sugerat că, în comparație cu alte țări din America Latină cu o producție științifică mai mare, Venezuela a cheltuit o parte foarte mică, mai puțin de 0,5%, din produsul său intern brut pentru știință.

Prea puține subvenții pentru cercetători

Declarațiile publice ale oficialilor cu privire la sprijinul pentru știință contrastează cu ceea ce Scharifker și alții experimentează pe teren. De exemplu, Gabriela Jiménez Ramírez, ministrul venezuelean al științei și tehnologiei, a declarat că, în 2023, guvernul a finanțat 426 de proiecte de cercetare. Numărul acestora a fost de două ori mai mare decât în 2022. Ea a mai spus că blocadele comerciale și economice ale SUA au împiedicat dezvoltarea științei și tehnologiei în Venezuela.

Cu doar două luni înainte de alegeri, Ministerul Puterii Populare pentru Știință și Tehnologie, principala instituție științifică a țării, a declarat într-o conferință de presă că în acest an agenția a oferit 210 subvenții pentru a promova în mod specific proiectele de cercetare științifică conduse de femei.

Cu toate acestea, laboratoarele și universitățile subfinanțate funcționează cu tehnologii învechite și cu incapacitatea de a moderniza echipamentele. Laboratorul lui Grillet, de exemplu, nu are bugetul necesar pentru a cumpăra noi microscoape, lupe sau capcane pentru țânțari. Întreruperile constante de curent electric închid congelatoarele în care ea își depozitează probele de țânțari. Cercetătoarea spune că din cauza defecțiunilor, „am pierdut ani de muncă”.

Nu există condiții pentru oamenii de știință din Venezuela

De asemenea, salariile cercetătorilor au scăzut constant. În Venezuela, un cercetător de top câștigă un salariu mediu de aproximativ 100 de dolari pe lună sau chiar mai puțin. Această sumă este de aproximativ 10 ori mai mică decât cea câștigată înainte de criza economică, potrivit oamenilor de știință.

Liliana López, președintele actual al Academiei de Științe Fizice, Matematice și Naturale din Venezuela (ACFIMAN), care este asemănătoare Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA, primește 46 de dolari pe lună.

Rezultatul final al acestor acțiuni este un exod masiv de creiere. Jaime Requena, un biochimist pensionat și membru al ACFIMAN, a estimat că, între 1980 și 2020, 2.869 de cercetători au părăsit țara la apogeul carierei lor. Acești cercetători au fost, de asemenea, responsabili pentru 34% din articolele venezuelene produse în acea perioadă. Majoritatea celor care au rămas au peste 50 de ani.

„Nu avem o generație care să preia conducerea. Numărul celor care pleacă este mai mare decât numărul celor care vin", spune Requena.

Doar vorbe ale oficialilor, fără acțiune

Maduro a indicat că ar putea lua măsuri pentru a remedia situația dacă rămâne la putere. La începutul lunii aprilie, acesta a anunțat proiectul „Marea viziune pentru știință, inovare și tehnologie”. În cadrul unei conferințe de presă, Maduro și Jiménez Ramírez au declarat că obiectivele guvernului lor sunt îngrijirea și conservarea rezervei de talente din știința venezueleană, consolidarea centrelor de cercetare și promovarea alianțelor și colaborărilor internaționale. Totuși, modul în care vor realiza acest lucru este încă neclar.

La rândul său, González Urrutia a propus, de asemenea, în timpul campaniei electorale, îmbunătățirea infrastructurii universitare de predare și cercetare. Mai mult, el își dorește și reformarea actualei legi a științei din țară pentru a spori colaborarea dintre sectorul privat și universități. Urrutia se gândește și la creșterea sprijinului financiar pentru cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică. La fel ca Maduro, González Urrutia nu a precizat cum intenționează să pună în aplicare aceste planuri sau de unde vor proveni banii.

Viitorul științei incert

În cazul unei schimbări de guvern, Scharifker se așteaptă ca un nou președinte să restabilească stabilitatea financiară a instituțiilor științifice și educaționale din țară.

„Acest lucru va oferi libertate și condiții de întoarcere celor mulți care au fost nevoiți să părăsească țara", spune el, conform science.org.

Pentru că niciunul dintre candidați nu și-a expus planurile în detaliu, viitorul științific al țării rămâne incert.

În laboratorul de epidemiologie spațială de la Universitatea Liberă din Bruxelles, una dintre fostele studente ale lui Grillet, biologul María Fernanda Vicenti-González, urmărește situația din Venezuela cu îngrijorare și precauție. Ea, ca mulți alții, a emigrat în 2016. De atunci, aude povești despre scăderea dramatică a numărului de profesori și studenți în țară.

„Mi-ar plăcea să mă întorc să lucrez într-o zi în țara mea. Totuși, exilul va fi casa noastră atâta timp cât nu există oportunități de a ne întoarce", a declarat ea.