Secretele „stăpânul secretelor”: Generalul Mihai Caraman (1928-2024). Omul care a îmbinat istoria, psihologia și arta conversației cu farmecul personal.

Data de 25 iulie 2024 rămâne o zi tristă în istoria serviciilor secrete românești pentru faptul că a decedat generalul Mihai Caraman. Pentru cei pasionați de istoria contemporană dar și de istoria serviciilor secrete, atât cât poate fi ea cunoscută.  generalul Caraman a fost considerat cel mai bine cotat spion român.

Mihai Caraman - pasionat de egiptologie. În turcă numele său înseamă „erou”

Nu voi intra în date de cronologie și carieră. Mi-a atras atenția faptul că generalul Caraman era pasionat foarte de mult de egiptologie, de Istoria Imperiului Nou mai exact. Vorbim de perioada cuprinsă între anii 1550-1070 î.Hr. Sunt faimoasele dinastii a XVIII-a și a XIX-a, din care au făcut parte faraonii Tutmes al III-lea și Ramses al II-lea.  Este perioada maximului istoric al Egiptului ca stăpân absolut al Orientului Mijlociu, Tutmes purtase 17 războaie contra Syriei antice iar Ramses al II-lea încheie cu hittiții (regat din centrul Anatoliei de azi) primul tratat diplomatic păstrat în scris, Tratatul de la Kadesh, din 1259 î.Hr.

Dacă mai punem la socoteală și faptul că Herodot îl creditase și pe Zalmoxis drept cunoscător al magiei egiptene. că lui Tutmes al III-lea i se mai spune și „Napoleon” al Antichității. putem doar să avem o primă impresie de ce se aplecase Mihai Caraman cu atâta pasiune și „osârdie” asupra studiului Egiptului Antic. Acolo stătea cheia Orientului Mijlociu una din cele mai fierbinți zone ale Planetei și atunci și astăzi.

Fără îndoială, Mihai Caraman era un român cu ascendență levantină, adică sinteza dintre Orient și Occident, dintre creștinism și islam. Numele său de familie provine de la regiunea Anatoliei mediteraneene, Karamania. În turcă, numele „kahraman” înseamnă „erou”. Karamania a fost un eylaiet otoman (impropriu numit pașalîc, o provincie otomană) care a avut de multe ori rebeliuni contra Sultanului în momente cheie când Imperiul voia să se năpustească asupra Europei.

Mihai Caraman - manipularea psihologică. Își studia personajele precum pisica supraveghea un șoarece dezorientat

Studiind modul în care generalul (căpitan pe atunci) Mihai Caraman a construit rețeaua rețeaua prin care a subminat NATO, ne dăm seama că indiscutabil l-a citit pe Sun Tzu:

„ Cunoașterea dispozițiilor inamicului poate fi obținută numai de la alți oameni.  De aici folosirea spionilor, dintre care sunt cinci clase: (1) Spioni locali; (2) spioni interni; (3) spioni convertiți; (4) spioni condamnați; (5) spioni supraviețuitori.  Când aceste cinci tipuri de spioni sunt toate la lucru, nimeni nu poate descoperi sistemul secret. Aceasta se numește „manipulare divină a firelor”. Este cea mai prețioasă facultate a suveranului. A avea spioni locali înseamnă angajarea serviciilor locuitorilor unui district.. Să aibă spioni interni, înseamnă să se folosească de oficiali ai inamicului. A avea spioni convertiți, înseamnă să ne bazăm pe spionii inamicului și să-i folosim în scopurile noastre. A avea spioni condamnați, înseamnă să facem anumite lucruri în mod deschis în scopul înșelăciunii permițându-le propriilor noștri spioni să cunoască despre ele și să le raporteze inamicului.Spionii supraviețuitori, în cele din urmă, sunt cei care aduc înapoi vești din tabăra inamicului.”

Mihai Caraman a acționat alături de echipa  sa compusă din mai mulți agenți acoperiți pentru a construi o rețea de spioni Robert van de Wielhe; Francis Andrè Roussilhe (codificat „Tudor”); Nahit Imre; Arlette Cotton de Bennetot; Pierre Rocheron; Antoinette Durieu; Klaus Edelmann; Sylvette Borel; Gèrard Gautherin:

În 1960, l-a recrutat pe Robert van de Wielhe, oficial NATO căruia i-a exploatat frustările copilăriei și tinereții. Supărat că n-a ajuns să finalizeze Dreptul, un anti-englez convins, supărat că nu a ajuns în diplomație ci doar la un modest birou la NATO la începutul anilor 50, van der Wielhe a acceptat mâna întinsă de căpitanul Caraman. În schimbul banilor, a inducerii ideii că lupta pentru pace, oficialul i-a dat 60 dosare din care 16 aveau clasificarea „secret cosmic”: bugete, sistemele de alarmaee, logistica specializată. Relația a căzut în 1961. Spionul recrutat de Caraman a primit numele de cod „Nina”.

Jocul continuă cu DST-ul pe urme! Un spion recrutat devine diplomat cu sprijinul lui Caraman!

Eficacitatea metodei căpitanului Caraman era fără cusur. Deși plecase de la NATO, realizând că putea fi descoperit, Robert van de Wielhe i-a indicat că ar fi putut fi ajutat de o femeie, numită Doamna B. Caraman a încercat să o seducă, a avut o relație cu ea, dar femeia nu a dorit să devină spion pentru România și l-a denunțat pe Mihai Caraman serviciului secret francez, DST ( acronimul denumirii franceze Direction de Surveillance du Territoire).

Unde nu mergea seducția, mergea manipularea. Căpitanul Caraman nu avea de unde să știe că DST îl fila. El avea acoperire diplomatică, iar Robert van de Wielhe alias „Nina” cunoștea prea puține persoane ca să dea de bănuit dacă ar fi fost interceptat. Așa se face că Mihai Caraman se îndreaptă spre Francis André Élie Roussilhe care devine spionul „Tudor”. Era documentarist, sportiv de performanță și sensibil la o viață de lux. I-a furnizat minutele ședințelor Comitetului Militar Permanent și toate planurile de organizare pâmă la nivelul anului 1975. Relația a căzut atunci când a căzut și rețeaua.

Mihai Caraman a găsit apoi o altă victimă, Pierre Rocheron. Acesta era nemulțumit  de statutul său de simplu funcționar francez al Ministerului de Externe. Contra informațiilor despre politica externă franceză la care avea acces, Carama i-a aranjat mutarea la Ambasada Franței de la Washington. Pasionat de relații cu femei afro-americane, spionul a cunoscut-o pe Eva care îi făcea numai probleme din care îl scăpa spionajul românesc. Din 1965, spionul a plecat la Banca Mondială unde a continuat să lucreze pentru România. În acest timp, DST îl încolțise pe „spionul Nina” dar fără succes. Nu aveau probe contra lui și după o lună de arest, el a fost eliberat.

Următorul spion important a fost turcul Imre Nahit. Pacifist convins, îngrozit de armele nucleare, Nahit era un bun finanțist. Era născut în 1920 și absolvise Dreptul la Istanbul în 1941. Auditor guvernamental până în 1949, a început să fie trimis mai întâi la OECD,  specializat pe probleme de traduceri din 1957 până în 1964. La NATO a lucrat în intervalul 1968-1969, El a dat informații vitale despre bugetul NATO.

Trădarea vine din interior!

Rețeaua Caraman a avut o existență de 11 ani între 1958 și 1969. Deși, repet,  DST ancheta scurgerile de informații, asupra românilor nu plana nicio suspiciune, în ciuda depozițiilor Doamnei B. Pur și simplu, nu putuseră face legătura. Totuși, trădarea vine, de regulă, din interior, de la defectori. Prima defectare care a făcut ca DST să lărgească aria de acțiune a avut loc la 9 octombrie 1967. Evgheni Evghenevici Runge era de o vârstă cu Mihai Caraman, dar era locotenent-colonel KGB, un as al recrutărilor de spioni vest-germani pentru URSS. Acesta, atunci când a ajuns la americani, în Berlinul de Vest, a spus clar că deși Comandamentul General NATO a fost relocat de la Paris la Bruxelles, a fost mutat cu tot cu spionii sovietici. Ofițerul sovietic a spus că dosarele NATO erau în mâinile sovieticilor: „oamenii noștri, în Franța erau înfipți în mobilierul vostru în dosarele voastre. N-ați făcut decât să-i mutați dincolo”.

A mai fost o situație cu dublu impact. Mai întâi, Nicolae Ceaușescu, deși știa de opera lui Caraman, ia o decizie ciudată. Dă ordin ca Mihai Caraman să vină în țară să asigure securitatea președintelui Franței generalul Charles de Gaulle. în 1968. Oricât i s-ar fi explicat lui Ceaușescu faptul că spionajul nu e mutare de trupe dintr-o garnizoană în alta, Ceaușescu nu vrea să audă. Avea nevoie de Caraman ca nu cumva de Gaulle să fie asasinat fiindcă avea dușmani destui, încă din 1958 când ceruse retragerea Franței din NATO și mutarea din Paris a comandamentului. Nu mai vorbim de câte ori se încercase asasinarea lui Charles de Gaulle în Franța...

De ce „milităria” nu face mereu casă bună cu spionajul

Mihai Caraman execută ordinul și vizita lui de Gaulle este un succes absolut pentru Ceaușescu și pentru România. Numai că Mihai Caraman n-are de ales și lasă la conducerea rețelei unul din oamenii săi,  Dan Iacobescu (Ioan Iacobescu).  Acesta era căpitan DIE sub acoperirea de secretar III la Reprezentanța României socialiste la UNESCO. El a fost lăsat la comandă și ar fi gestionat defectuos cooperarea cu turcul Nahit cel care furase 1500 microfilme de la NATO. La 12 octombrie 1968, Nahit a fost prins în flagrant când fotocopia documente secrete.și arestat pe loc În ianuarie 1969 a fost scos din funcțiile sale. Acela a fost al doilea semnal după eșecul de racolare al Doamnei B din 1962 că rețeaua devenise vulnerabilă.

Căpitanul spion Iacobescu avea 38 de ani când a ales să își ia familia și să ceară azil politic la Ambasada Regatului Unit de la Paris. Extras în Scoția a precizat clar agenților CIA ce făcuse sub ordinele căpitanului Caraman. A precizat că acesta ar fi avut misiunea de a apropia exilul românesc de România socialistă (legionari, liberali, regaliști) dar și misiunea de a penetra NATO pentru URSS. Iacobescu s-a temut că urma să fie lichidat când a fost rechemat de la UNESCO. Era văzut principal responsabil pentru slăbirea rețelei o dată cu arestarea turcului Imre Nahit (1920-1994). Instanțele militare românești l-au condamnat la moarte în contumacie în 1970, pentru trădare de țară și dezertare.

Evident, după deconspirare, căpitanul Mihai Caraman a fost rechemat împreună cu echipa în țară (el s-a întors în iunie 1969), urmând să fie numit în posturi de conducere în serviciile secrete românești. După Nahit Imre, cei trei spioni importanți recrutați de rețeaua sa au fost arestați în august 1969. Anchetați, ei au fost condamnați în statele lor la pedespe diferite, în funcție de amploarea prejudiciului comis de fiecare dintre ei. Robert Van de Wielhe a primit 8 ani închisoare. Francis Roussilhe a primit 20 ani închisoare. Pierre Rocheron a primit 3 ani cu suspendare. Condamnările s-au pronunțat în noiembrie 1970, ianuarie 1971,  iunie 1971. Imre Nahit a primit în Turcia 15 ani închisoare.

Așadar, de azi, regretatul general Mihai Caraman, nu mai este printre noi. A fpst un „master-mind” al spionajului, a creat o rețea aproape imbatabilă, care a căzut după 11 ani din motive care nu-i pot fi imputate. Rețeaua a căzut fiindcă el, generalul Caraman, pe atunci căpitan, a executat ordinele superiorilor săi, abandonând rețeaua când niciun spion care se respectă nu o face. A fost 11 ani cel mai informat român despre NATO, alianță inamică Tratatului de la Varșovia atunci.

Caraman, un nume în galeria marilor spioni ai lumii

Cât de mult se temea NATO de acest „master-mind” de la Dunăre? Faptul că România a primit consemnul „cu Mihai Caraman în fruntea serviciilor secrete românești pe plan extern nu vedeți primire în NATO”, la începutul anilor 90, chiar din partea SG-ului NATO Manfred Worner, este dovada de netăgăduit că și la peste două decenii de la căderea rețelei sale legendare, numele Caraman încă provoca insomnii sau coșmaruri nocturne pe la Londra, Paris, Washington, Bruxelles.

În galeria marilor spioni, Mihai Caraman trebuie așezat lângă Vera Atkins (gălățeancă la fel ca Mihai Caraman) Richard Sorge, Wilhelm Canaris, Rudolph Rossler (Lucy), William Wild Bill Donovan, Șandor Rado (Dora, Albert), Kim Philby. Au fost marii creatori ai unor rețele legendare de spionaj...

Să le spunem acestor „master-mind” simplu... „stăpânii secretelor”....

Sursa foto: EvZ