În ultimele luni am tot vizitat Germania și e dificil să nu-ți faci impresia că societatea ei se destramă la cusături. Oriunde te-ai duce par să nu lipsească mitingurile politice și protestele de stradă furioase. Știrile sunt dominate de atacuri violente contra politicienilor și activiștilor. Domnește teama unei reapariții a sentimentelor de extrema dreaptă la aproape opt decenii de la căderea regimului nazist.

Conceptul angoasei germane iraționale a devenit un soi de clișeu de-a lungul anilor, dar de data aceasta amenințările la adresa coeziunii sociale par a fi foarte reale.

Mari probleme în Germania

Cel mai nou incident care a șocat țara s-a întâmplat vineri, când un activist a fost înjunghiat în față ziua în amiaza mare. Michael Stürzenberger de la organizația anti-islam Mișcarea Cetățenească Pax Europa se pregătea să țină un discurs într-o piață publică din orașul sud-vestic Mannheim când a fost atacat. Martorii și polițiștii au intervenit, iar bărbatul cu cuțit [un afgan - n.trad.] și-a îndreptat atenția spre ei, omorând un polițist și rănind cinci persoane. Numai brutalitatea acestui atac din centrul unui oraș german e suficientă pentru a îngrozi publicul, însă el mai survine și după un val de alte agresiuni contra politicienilor și activiștilor.

Doar anul trecut s-au înregistrat 3.691 de delicte contra unor funcționari și reprezentanți ai partidelor, din care 80 violente. Anul acesta chestiunea a iscat o dezbatere enormă după ce social-democratul Matthias Ecke a fost atacat la începutul lui mai la Dresda de patru bărbați, suferind răni faciale care au necesitat o intervenție chirurgicală. Câteva zile mai târziu senatoarea economiei a Berlinului [echivalentul unui ministru al orașului-stat Berlin - n.trad.], Franziska Giffey, a fost rănită, fiind atacată din spate și lovită în cap și gât cu o „sacoșă conținând obiecte contondente”, conform poliției.

A fost una dintre cele mai stabile democrații

Această serie de atacuri contra politicienilor și activiștilor a alimentat temeri mai generale cu privire la starea ordinii postbelice a Germaniei. N-a trecut atât de mult de când Germania avea reputația uneia dintre cele mai stabile democrații din lume. Germania de Vest și-a revenit după nazism cu rate reduse ale criminalității, un „miracol economic” pornind din anii '50 și două mari partide capabile aparent să le satisfacă nevoile celor mai mulți alegători. În ciuda sistemului reprezentării proporționale, social-democrații și creștin-democrații au avut mereu împreună peste 70% din voturi din 1953 până în 2005.

Sondajele indică acum că vor atinge un record negativ de 46%, iar partidul de dreapta Alternative für Deutschland (AfD) figurează pe locul doi în multe sondaje. Ascensiunea violenței politice combinată cu modificarea rapidă a peisajului partidelor politice în care o forță de dreapta se profilează drept un jucător relevant le amintește multor germani de deceniile '20 și '30. Politicienii și simpatizanții AfD sunt numiți de multă vreme „naziști” de către adversari, însă acum un nou șir de scandaluri naște temeri că sentimentele de extrema dreaptă sunt mai bine înrădăcinate decât ar indica sondajele.

„Afară cu străinii”

În ultimele luni au apărut filmări cu indivizi care cântă sloganuri naziste pe o melodie de petrecere din 1999, „L’amour Toujours” de Gigi D’Agostino. În octombrie erau tineri cântând „Germania pentru germani, afară cu străinii” (Deutschland den Deutschen, Ausländer raus) pe fondul aceluiași cântec la o serbare agrară din statul nord-estic Mecklenburg-Vorpommern. Înregistrări cu incidentul au fost postate pe rețelele sociale, astfel încât a devenit o modă și poliția a primit sesizări din diverse părți ale țării.

Apoi a făcut valuri în presă un caz în care niște petrecăreți de la un bar exclusivist de pe insula Sylt s-au filmat cântând varianta cu „străinii afară”. Un bărbat făcea salutul nazist și imita mustața lui Hitler ținându-și două degete sub nas. Filmarea a devenit virală și presa germană, politicieni și personaje publice au denunțat grupul drept „naziști cu șampanie”. Un alt incident similar a implicat elevi de la o școală privată din Louisenlund din nordul Germaniei, surprinși în aceeași ipostază la o petrecere școlară. O asemenea nesocotire flagrantă a tabuurilor germane postbelice de către membri ai elitei bogate aruncă dubii tulburătoare asupra ideii că astfel de manifestări sunt numai apanajul celor ignoranți.

„Chiar n-am învățat nimic?”

Cât de mare e neliniștea privind stabilitatea consensului postbelic a devenit evident săptămâna trecută, când s-au aniversat cei 75 de ani ai constituției germane. Politicieni și personaje publice au încercat să inspire o atmosferă de celebrare a libertăților garantate de constituție germanilor din Vest începând din 1949 și celor din Est din 1990, după reunificare. Însă în aer plutea mai degrabă dubiul decât optimismul. Revista politică Der Spiegel a publicat chiar pe copertă un drapel german suprapus unei zvastici, cu textul: „Chiar n-am învățat nimic?”

Această panică morală înfrigurată a provocat o serie de reacții pripite. Informații personale despre petrecăreții din Sylt au fost publicate online, însemnând că unii au fost dați afară, altora le-au fost atacate familiile. Cântecul lui Gigi D’Agostino va fi interzis la Oktoberfest și la alte evenimente similare din toată țara. Politicieni cunoscuți presează pentru interzicerea AfD cu totul. Violența politică ar urma să fie combătută prin pedepse mai dure anume pentru atacarea politicienilor.

Însă această cultură a interdicției e improbabil să producă altceva decât o reacție adversă. L’amour Toujours a doborât deja recorduri de descărcare de pe internet, ajungând duminică numărul 1 pe lista iTunes. Mulți alegători care s-au orientat spre AfD fiindcă se simt marginalizați de centrul politic își vor vedea gândurile confirmate dacă partidul ar fi interzis. Iar cei care recurg la violență, cum e individul care l-a atacat vineri pe activistul anti-islam, oricum nu vor fi descurajați de pedepsele mai dure.

De ce are nevoie țara

Interdicțiile de orice fel nu vor opri eroziunea societală. Germania a trecut prin transformări sociale drastice în ultimii câțiva ani datorită migrației în masă, pandemiei și nesiguranței economice care îi erodează sentimentul fragil al stabilității și coeziunii. În loc să încerce să interzică simptomele aceste spulberări a certitudinilor, politicienii ar face mai bine să se gândească la cauzele ei. Lucrul de care are Germania nevoie acum nu e indignarea morală, ci pragmatismul unui cap limpede.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / spectator.co.uk/