Miercuri pe la prânz, în faţa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) s-a petrecut o scenă halucinantă. Judecătoarea Ancuţa Popoviciu, care fusese chemată la CSM pentru a da socoteală despre prostiile pe care le făcuse în sala de judecată de la Mangalia, la prima înfăţişare în dosarul lui Vlad Pascu, ucigaşul drogat de la 2 Mai din toamna trecută, a stat pur şi simplu tăcută şi privind în gol aproape un minut şi jumătate, în faţa jurnaliştilor care îi puneau întrebări. După care, tot tăcută şi parcă teleghidată, a plecat.

Dacă ar fi fost sezon, am spune că judecătoarea Ancuţa, venită la Mangalia tocmai din îndepărtatul Ineu, unde este mai frig, a fost bătută în cap de soare şi de-aia era aşa de absentă de pe lumea asta. Dar acum nici nu e sezon, iar miercuri a fost o zi noroasă.

Mulţi s-au grăbit să afirme că atitudinea aceasta a judecătoarei care parcă se uita prin cei care îi puneau întrebări, a fost încă o sfidare la adresa opiniei publice, extrem de interesată de acest caz. A doua sfidare, după ce, în sala de judecată, Ancuţa cea lovită miercuri de muţenie a întrebat dacă una dintre victimele care a decedat în urma evenimentului tragic este în sală, şi i-a cerut buletinul. Atunci, cei prezenţi la tribunal au afirmat că Ancuţa părea că se află pe altă lume. Oricum, o astfel de întrebare dovedea că habar nu avea ce este în dosarul pe care urma să-l judece.

Sfidare? Gafele unui judecător inconştient, care, pentru că nu dă socoteală nimănui ce sentinţe decide, nu-şi bate capul nici măcar să citească dosarul pe care îl judecă?

Eu, personal, nu cred asta. Nu cred că Ancuţa muta este chiar atât de aeriană şi chiar atât de naivă. Că n-a bătut-o soarele litoralului în cap şi din cauza asta nu-şi mai găseşte busola. Dimpotrivă! Cred că Ancuţa noastră este foarte pragmatică şi ştie foarte bine ce face, deşi comportamentul ei pare desprins din altă realitate.

Ancuţa Popoviciu, proaspăt venită de la Ineu la Mangalia, s-a trezit cu un dosar foarte fierbinte în braţe. Un dosar care a pus-o între ciocan şi nicovală. Ciocanul este opinia publică. Întâmplarea nu a fost deloc dată uitării odată cu trecerea timpului, aşa cum probabil se aşteptau cei implicaţi. Dimpotrivă! La sfârşitul săptămânii trecute am avut drum pe la 2 Mai, către Vama Veche şi am trecut pe lângă locul tragediei. Staţiunea era goală. Ici-colo, câte un localnic. Şi totuşi, la locul nenorocirii era un veritabil altar, cu zeci de candele aprinse. Chiar se opriseră două maşini, una de Bihor şi alta de Argeş, din care au coborât tineri şi au aprins şi ei candele şi s-au recules. Sigur nu-i cunoşteau pe cei implicaţi. Dar îşi exprimau astfel solidaritatea cu cei răniţi, împărtăşeau durerea familiilor celor dispăruţi, dar îşi exprimau şi dorinţa de a se face dreptate.

Nicovala pe care a căzut judecătoarea Ancuţa este sistemul de justiţie, adică şefii ei direcţi, şefii de mai sus, de la judeţ, şefii de la Bucureşti, cei care înfăptuiesc justiţia în România, în halul în care ştim fiecare dintre noi.

Dosarul Vlad Pascu nu este un dosar oarecare, în care un drogat aflat la volan a omorât cu maşina doi tineri nevinovaţi şi a accidentat grav alţii. Emoţia, interesul pe care l-a stârnit în opinia publică, dar mai ales revolta, nu numai a familiilor celor decedaţi, l-a transformat dintr-un dosar penal, într-o bătălie.

O bătălie cu o miză uriaşă. O bătălie între oamenii simpli, care cer dreptate, şi îmbogăţiţii care cred că dacă au bani, îşi pot permite orice. Chiar să şi ucidă, pentru că nu li se poate întâmpla nimic. Dosarul acesta, va fi un model de care se va ţine seama în dosarele similare care vor apărea de acum înainte.

Pentru că rezolvarea acestui dosar în conformitate cu adevărul şi cu legea, va deschide calea unor bătălii grele cu nemerniciile care de ani de zile atârnă de gâtul societăţii noastre. Se vor naşte întrebări la care trebuie să se dea răspunsuri. Se va deschide foarte serios problema gravă a traficului şi consumului de droguri în ţara noastră. Se va pune foarte serios problema cârdăşiei dintre cei care ar trebui să pună stavilă acestui flagel şi traficanţi. De unde a luat Vlad Pascu drogurile? Sau, ce geniu imobliar este taică-său, Mihai Pascu, de are atâtea imobile în zonele de lux ale Capitalei. Nu cumva el este doar o săgeată prin care se spală, cumpărând locuinţe, bani proveniţi din droguri?

Dacă Ancuţa Popoviciu judecă serios şi dă o sentinţă corectă, poate stârni toată această furtună.

Şi atunci, încearcă să scape de dosar, făcând nefăcute. Strigă la proces un decedat şi-i cere buletinul. Şi dacă nu citea o filă din dosar şi se uita măcar la un jurnal de ştiri şi tot ştia despre ce este vorba. Aşa că nu a fost gafă. Ci o tâmpenie intenţionată. Apoi vine miercuri de bunăvoie în faţa numeroşilor jurnalişti strânşi la CMS, după care tace mai bine de un minut, dusă de pe lumea asta, atunci când aceştia îi pun  întrebări. Nici măcar o scuză de complezenţă, gen: „Este un caz în cercetare, nu pot comenta nimic”. Să mai adăugăm faptul că Ancuţa a cerut singură să i se ia dosarul.

Numai că nu a avut noroc. Dosarul Vlad Pascu trebuie îngropat la Mangalia. Iar cea pe care a căzut năpasta este Ancuţa muta. De aceea Curtea de Apel Constanţa nu a aprobat strămutarea lui. De aceea, cu toate gafele incredibile comise de judecătoare, cu toată recomandarea Inspecţiei Judiciare de a i se lua dosarul, totuşi, CSM a decis ca Ancuţa să judece în continuare. Pentru că nimeni nu vrea să-şi asume deschiderea Cutiei Pandorei, printr-o sentinţă dreaptă.

Editorialul poate fi văzut AICI