Dorinţa celor care vor să ne transforme în sclavi moderni de a ne controla în totalitate viaţa a devenit patologică. Îi obsedează. Dacă la început, se vorbea mai mult în glumă de o conspiraţie la nivel global, de un guvern mondial din umbră care vrea să conducă planeta, care vor să impună o nouă ordnine fără să ne întrebe şi pe noi, cei mulţi, dacă suntem de acord cu ea sau vrem să trăim în ea, despre unii care ştiu mai bine decât noi cum trebuie să ne fie bine, acum toate acestea încep să devină realitate.

Nu, nu mai este niciun fel de conspiraţie. Conspiraţia, conjuraţia, complotul este: „un proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane” (definiţia din DEX). Proiectul marii resetări nu mai este deloc unul secret. Faptul că nişte indivizi foarte bogaţi se strâng periodic în localitatea elveţiană Davos şi pun la cale noua organizare a societăţii, aşa cum le trece lor prin minte, nu mai este demult un secret.

La Davos s-au emis concepte şi direcţii de acţiuni, unele dintre ele părând glume de prost gust, sau construcţiile unor minţi bolnave care nu şi-au luat tratamentul. Nu vă mai pomenesc acum despre iniţiativa de a schimba ADN-ul uman, astfel încât omul să-şi micşoreze dimensiunile, ca să nu mai mănânce atât de mult şi să încălzească planeta. Nici despre bazaconia cu oraşele de 15 minute. Nici despre demenţa că planeta este suprapopulată şi numărul oamenilor trebuie redus, pentru că altfel epuizează resursele. În acest caz nu se spune cine a stabilit câţi oameni au voie să trăiască pe planetă, dar şi pe ce criterii se va face reducerea. Şi mai ales, cum?

Nici guvernul mondial nu mai este deloc o „prostie” a conspiraţioniştilor care văd peste tot numai uneltiri împotriva omenirii. Anul acesta, în luna ianuarie, întrunirea de la Davos a avut această siglă: „Guvernul mondial”. Nu au spus-o conspiraţioniştii, ci chiar ăia cu micşorarea omului şi suprapopularea planetei.

A doua mare iniţiativă de la Davos este: „Nu veţi mai avea nimic şi veţi fi fericiţi”. Acesta ar fi pasul decisiv în a transforma oamenii în sclavi. Total dependenţi de stat. De un stat care nu face nici el nimic de capul lui, ci aliniat frumos în rând cu alte state, să ia lumină de la guvernul mondial de la Davos.

Drumul către această fericire planetară decisă în munţii Elveţiei, între recepţii cu mese încărcate de fineţuri gastronomice şi camere de şapte stele populate cu prositutate de lux, nu mai este unul grobian, aşa cum s-a întâmplat bunăoară în România prin Legea 119 de 11 iunie 1948, când brusc, printr-un act normativ, oamenii s-au trezit peste noapte fără proprietăţi. Ci mult mai elaborat. În paşi mici, astfel încât cei lăsaţi fără nimic, la discreţia statului, sclavi moderni, să nu mai înjure şi să blesteme pe cei care i-au lăsat lipiţi pământului, ci chiar să fie convinşi că aşa le este bine.

Unul dintre aceşti paşi către controlul total al oamenilor este îngrădirea libertăţii. Suprimarea drepturilor simple, normale ale oamenilor. Şi nu mă refer aici la drepturile, savant exprimate, cuprinse în diferite documente internaţionale sau în constituţiile statelor. Ci drepturile fireşti ale unui cetăţean dintr-o ţară întreagă la cap. Iar între acestea, dreptul de a avea viaţă privată, dreptul de a nu sta minut de minut cineva cu ochii pe tine, de a fi supravegheat 24 de ore din 24 este fundamental.

Din păcate, pasul către supravegherea totală aproape că a fost făcut şi în ţara noastră. De astă dată, politicienii români chiar sunt conspiraţionişti, pentru că nici măcar nu au avut curajul să prezinte în plen spre dezbatere proiectul de lege înregistrat sub numărul PLX  776/2023, depus de deputații Partidului Național Liberal Gabriel Andronache, Cristina Trăilă și Lucian Bode, fostul ministru de interne. Sâmbătă, când nimeni nu mai era la Parlament, acest act normativ depus pe 18 decembrie 2023, a împlinit termenul de a trece tacit. Şi a trecut pe tăcute, mişeleşte, deşi Comisia pentru Drepturile Omului a dat aviz negativ pentru el.

Ce prevede în esenţă acest proiect? Prevede că MAI are dreptul de acces direct, gratuit și în timp real la orice înregistrare audio-video sau fotografie făcută în spațiul public, prin intermediul camerelor de supraveghere publice sau privat. Inclusiv IGSU-ul lui Raed Arafat are voie să te înregistreze când are el chef, fără să dea socoteală nimănui.  Mai mult, pot folosi orice mijloace tehnice din dotare pentru a filma, fotografia sau înregistra în spațiul public, fără consimțământul persoanelor vizate. Aşadar, te înregistrează fără să te avertizeze, sau fără nici măcar acea aparenţă de democraţie în care nu puteai fi înregistrat şi urmărit audio-video decât cu mandat de la un judecător. Acum nu mai este nevoie. Singura condiție pentru a ţi se călca în picioare drepturile este aceea de a exista: „motive verosimile pentru a bănui că, în acel loc, ar urma să se săvârșească o infracțiune sau orice încălcare a legii”.

Ce înseamnă motive verosimile, nu se mai spune. Se spune în schimb cine poate decide dacă motivele sunt verosimile, adică cine este ghicitorul, clarvăzătorul, viozionarul care ştie dacă urmează să se producă o încălcare a legii: „măsurile organizatorice și tehnice în care se realizează și se stochează aceste înregistrări, precum și limitările de utilizare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului Afacerilor Interne”.

Aşadar, alături de „suspiciunea rozanabilă”, avem acum şi „motive verosimile” la discreţia legală a bolnavilor mintal obsedaţi să ne supravegheze viaţa minut cu minut.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.