Muncă până la moarte. Raportul real dintre speranța de viață și vârsta de pensionare

Muncă până la moarte. Raportul real dintre speranța de viață și vârsta de pensionarePensionari. Sursa foto: Unsplash

Noile reglementări de la Legea pensiilor ce intră în vigoare de la 1 septembrie includ și o creștere pentru vârsta de pensionare, dar și pentru perioadele de cotizare obligatorii, conform evoluției speranței de viață. Legislația nu implică însă necesitatea unei revizuiri negative a vârstei de pensionare.

Legislația intervine în lumina reformelor asumate de România prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență, fiind, de asemenea, influențată de discuții ample la nivel global.

Larry Fink, conducătorul consiliului de administrație al gigantului financiar BlackRock Inc, a emis o scrisoare adresată investitorilor marți, 26 martie, în care pleda pentru o reconsiderare a conceptului de pensionare.

Vârsta de pensionare în contextul speranței de viață

Una dintre ideile centrale subliniate de Fink se referă la prelungirea speranței de viață, menționând că vârsta standard de pensionare de 65 de ani rămâne o „ancoră” și o relicvă „din trecutul Imperiului Otoman”.

„Ce vreau să zic este că ar trebui să începem să purtăm această conversație. Când oamenii trăiesc în mod regulat peste 90 de ani, care ar trebui să fie vârsta standard de pensionare?”, întreabă acesta.

Într-un raport publicat la mijlocul lunii martie, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) susține abordarea ajustării periodice pentru vârsta de pensionare în funcție de speranța de viață.

În aceeași analiză, organizația argumentează că o implicare mai mare a persoanelor în vârstă ar putea contribui la echilibrarea contribuțiilor și ar putea susține finanțarea sistemului public de pensii.

„Orice veste bună pentru oameni este o veste proastă pentru sistem”, pentru că presupune o responsabilitate prelungită pentru angajații de azi, din ale căror contribuții este finanțat sistemul”, explică Radu Nechita pentru ziare.com.

Pensie

Sursa Foto: Arhiva EVZ

Speranța de viață din România, mai scăzută decât se crede

„Sistemul este viciat din construcție pentru că este un mecanism redistributiv, în care contribuția fiecăruia nu are legătură cu pensia pe care o va primi, nici pensia nu are legătură cu contribuția.

Pilonul I (fondul administrat de stat – n.r.) este un ceaun comun, iar cei care sunt prietenii politicienilor, cei de care politicienii au nevoie – în primul rând, ei înșiși, militarii și judecătorii – au privilegiul unei pensii pentru care nu au contribuit. Și pensiile lor sunt mai mari, cresc mai repede. (...) Este un mecanism de distribuire de privilegii”, susține conferențiarul universitar.

În anul 2000, mai puțin de 400.000 de români aveau vârsta de peste 80 de ani, în timp ce, două decenii mai târziu, cifra a ajuns la aproximativ 900.000, conform informațiilor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Cu toate acestea, speranța de viață nu a crescut în aceeași măsură.

Potrivit economistului Radu Nechita, un indicator mai relevant în discuția despre pensii este speranța de viață la vârsta de pensionare.

Conform statisticilor publicate de Eurostat pentru anul 2023, o persoană mai trăiește aproximativ 16 ani după ce împlinește vârsta de 65 de ani. Această valoare este cu trei ani mai mică decât media europeană, iar România se află pe penultimul loc în acest clasament, fiind înaintea Bulgariei.

Speranța de viață după pensionare a crescut de la aproximativ 15 ani în anul 2000 și a ajuns la valoarea actuală în 2010, cu mici fluctuații de atunci până în 2022.

Speranța de viață

Sursa foto: Unsplash

Sistemul ar trebui regândit pe legătura dintre vârsta de pensionare și speranța de viață

În Uniunea Europeană, există, în medie, trei persoane active în câmpul muncii pentru fiecare individ în vârstă de 65 de ani sau mai în vârstă, conform datelor Eurostat. Totuși, în România, această rată de dependență este cu aproape 3% sub media europeană.

Similar cu trendul din întreaga Europă, populația României îmbătrânește. Acum zece ani, raportul dintre diferitele grupe de vârstă era de 24,3%.

Aceste indicii sugerează o tendință, însă sunt și alte aspecte de luat în considerare. De exemplu, legislația actuală permite femeilor să se pensioneze cu doi ani mai devreme decât bărbații, la vârsta de 63 de ani.

Această discrepanță va fi eliminată până în 2035. În plus, în ciuda faptului că tinerii și adolescenții sunt incluși în aceste statistici, există diferențe semnificative în ceea ce privește intrarea pe piața muncii între diferitele grupe de vârstă.

În trimestrul al doilea al anului anterior, mai puțin de unul din cinci tineri cu vârsta între 15 și 24 de ani era angajat, în timp ce peste 2% dintre persoanele în vârstă erau active pe piața muncii, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

În ceea ce privește creșterea pentru vârsta de pensionare în funcție de speranța de viață, Nechita susține că ar trebui să fie revizuit sistemul astfel încât decizia și responsabilitatea privind momentul pensionării să fie la nivel individual.