În stațiunea Geoagiu Băi sunt multe bazine cu apă termală, zeci de obiective turistice de patrimoniu, peisaje de poveste, dar și aer curat. Turiștii pot vizita și mini-bisericuța veche de 1.000 de ani, rotundă, cu dimensiuni impresionante.

Atracții turistice în stațiunea Geoagiu Băi

Alte locuri care merită văzute sunt peșterile cu fantome și comori. Turiștii nu trebuie să rateze nici cascada Clocota, care are o înălțime de 20 de metri, și Grota Haiducilor, loc unde se spune că ar fi îngropată o comoară.

Turiștii pot face drumeții fără griji aici și pot ajunge și la Peștera Prăbușită din Cigmău. În același loc se mai găsește și Peștera Zidită, în care se află însă o colonie de lilieci. Aceștia nu trebuie însă deranjați în anumite perioade ale anului.

Aici se află un izvor cu puteri miraculoase

Cei care vin în această stațiune trebuie să treacă și pe la Centrul Termal antic din Geoagiu-Băi, un loc unic în lume. Se spune că izvorul termal a fost folosit de către daci înainte de cucerirea romană. În acest loc au fost descoperite mai multe plăcuțe din aur.

Despre ele se spune că aduceau mulțumire pentru vindecările miraculoase survenite în urma tratamentului cu apele minerale. Acesta este motivul pentru care mulți turiști vin an de la în stațiunea Geoagiu Băi, potrivit Fanatik.

Istoria stațiunii Geoagiu Băi

Pe vremea romanilor, Băile Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“. Băile termale romane se păstrează aproape în aceeași formă ca și în antichitate, fiind construite în actuala localitate Geoagiu Băi, într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri.

Pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt din Stetin a fost în această stațiune între 1656-1658 și a spus că „apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă (…). Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se afla o stânca îngustă de piatră, unde puteau ședea două persoane spate în spate iar jos era un spațiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apa până aproape de gât (…). Romanii se scăldau adeseori aici”.