România se află în continuare în așteptarea deciziei Curții de Arbitraj Comercial de la Washington, organism al Băncii Mondiale, care urmează să decidă în privința sumei pe care România va trebui să o achite firmei canadiene Gabriel Resources. Este de anticipat ca despăgubirea să se ridice la cel puțin 2 miliarde de dolari. În cel mai rău caz, către 6 miliarde de dolari.

Arătam săptămâna trecută, care este în esență motivul pentru care încă vreo câteva miliarde de euro se vor adăuga celor 170 de miliarde, datorie externă, bani pe care românii, cu tot cu nepoții și strănepoții lor, îi vor avea de plătit, fără să știe de ce.

Țara noastră a blocat exploatarea aurului din zăcământului de la Roșia Montană, după ce dăduse acest drept firmei Gabriel Resources. Îi propuneam acum o săptămână cititorului să-și imagineze că o primărie i-a eliberat o autorizație de construcție perfect valabilă pe un teren, după care aceeași primărie îi blochează demararea lucrărilor, pe motiv că vrea să pună iarbă pe acel teren.

La fel, Gabriel Resources nu a putut demara exploatarea pentru că, mai întâi nu i s-au eliberat avizele necesare de către Ministerul Mediului. Mai apoi, pentru că în ultimele ore, la propriu, ale Guvernării Dacian Cioloș, ministrul Culturii, Corina Șuteu, a solicitat înscrierea sitului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Repet, în ultimele ore ale ultimei zile de guvernare.

La apropierea termenului de pronunțare a Curții de Arbitraj, acuzele s-au întețit și cam toate degetele arătătoare s-au îndreptat către Dacian Cioloș.  Într-un comunicat de presă, PSD a afirmat bazat pe documentele care au marcat pașii dezastrului:

„Dacian Cioloș a știut foarte bine că prin acea decizie a încălcat un angajament asumat de statul român și că toți contribuabilii din România ar putea fi obligați să plătească daune uriașe, cu un impact negativ uriaș asupra economiei naționale. Sub acest aspect, Cioloș se face vinovat de subminarea economiei naționale. La fel de vinovat este și premierul Orban care a dispus reluarea procedurii de înscriere în Patrimoniul UNESCO, după ce Guvernul PSD solicitase întreruperea procedurii până la soluționarea litigiului. De asemenea, o mare parte din răspundere revine USR care s-a lansat în politică pe acest subiect, iar ulterior, prin miniștrii săi din Guvernul Cîțu, s-a opus cu vehemență retragerii dosarului de la UNESCO, deși ministrul Finanțelor de atunci a atras atenția că România riscă să plătească daune uriașe cuprinse între 0,5 și 3,5 miliarde de dolari.”

Nici măcar presa deontoloagă, rezidența SRI din presă, consacrată în atacarea a tot ceea ce este cât de cât interes național, nu a găsit energia și argumentele necesare, pentru a-i sări în apărare lui Dacian Cioloș. La fel, nu s-a găsit niciun ONG soroșist, care să deschidă vreo listă de spălare a fostului premier, pe care să-și pună numele neo-marxiștii de serviciu. A încercat să o facă de unul singur, dând întreaga vină exact pe cei care au încercat să împiedice dezastrul.

Cam complicat pentru Dacian Cioloș să se apere, pentru că trebuie să o facă împotriva propriilor sale spuse. Să vedem, ce zicea în 3 februarie 2019, în fața membrilor USR: „Îmi asum că în 2021 Roșia Montană va intra în UNESCO!”. Chiar așa avea să se întâmple. Să vedem ce găsea de spus, chiar atunci când s-a întâmplat: „Roșia Montană a intrat, astăzi, în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este o veste mare și nici că putea să existe un cadou mai nimerit de care să mă bucur de ziua mea”, a scris Dacian Cioloș pe pagina sa de Facebook.

Așa este, dezastrul s-a întâmplat de ziua lui, adică în 27 iulie, 2021, ceea ce l-a făcut foarte fericit.

Drept la replică

În urma publicării acestui editorial, am primit pe adresa redacției un drept la replică, pe care îl redăm integral:

Afacerea „Roșia Montană”, un dezastru care l-a făcut fericit pe Dacian Cioloș” Domnule Mirel Curea, în primul rând aș vrea să fie clar că prețuiesc libertatea de exprimare și accept mereu cu deschidere criticile la adresa activității mele în funcții publice. Însă, atunci când consider că adevărul factual este deformat, reacționez, pentru a clarifica ceea ce poate le-a scăpat autorilor, mai ales în cazul unor evenimente complexe cum este afacerea Roșia Montană. Spuneți că Roșia Montană Gold Corporation nu a putut demara explorarea din cauza faptului că guvernul tehnocrat ar fi blocat acest lucru prin includerea peisajului minier în UNESCO. De fapt, RMGC nu a putut demara explorarea pentru că Guvernul Ponta a promis companiei că inițiază și aprobă un proiect de lege pentru a demara explorarea, iar PSD și PNL, cu votul parlamentarului Ponta, a respins același proiect de lege. Aceasta este și motivul pentru care RMGC a dat în judecată România în 2015 la Tribunalul de arbitraj de la Washington, înainte ca eu să fiu numit prim-ministru. Din acest motiv am spus că este în întregime o escrocherie PSD pe care azi, față în față cu posibilitatea ca România să plătească daune, încearcă să mi-o pună mie în brațe. Dacă veți avea curiozitatea să examinați documentele de la tribunal, veți vedea că numele lui Victor Ponta apare de 161 de ori în actul inițial al RMGC prin care cere daune României, iar al meu nicăieri. (Documentul se află aici, pentru conformitate: https://icsid.worldbank.org/cases/case-database/case-detail?CaseNo=ARB/15/31) De asemenea, includerea în UNESCO nu blochează nimic, este doar o recunoaștere a valorii patrimoniului istoric de la Roșia Montană, zonă protejată de mai multi ani prin lege, în continuare în vigoare. Ceea ce a blocat mereu acest proiect de exploatare cu cianuri au fost legile românești care protejează zona pe care eu nu le-am modificat. (Aici găsiți tot istoricul acestei afaceri: https://www.dacianciolos.eu/rosia-montana) Ca să fie și mai clar, nici măcar compania canadiană nu a cerut vreodată daune pentru includerea în UNESCO și asta scrie negru pe alb în documente: Demersurile pentru includerea în patrimoniul UNESCO „nu schimbă pretențiile lui Gabriel în această arbitrare, care rămân așa cum au fost expuse în pledoariile anterioare ale reclamanților”. [”That development does not alter Gabriel’s claims in this arbitration, which remain as set forth in Claimants’ earlier pleadings”], se arată în cererile avocaților RMGC. Faptul că PSD-ul lui Marcel Ciolacu alege să indice includerea în UNESCO drept cauză a potențialelor despăgubiri, deși nici compania nu a spus acest lucru și nici nu avem o decizie a tribunalului, este o altă ticăloșie la șirul de minciuni pe care le vântură acest partid. În 2015, când Parlamentul a respins proiectul, Ponta era premier și știa foarte bine ce va urma. A și zis cu gura lui: ”Cu siguranță vor cere despăgubiri, nu știu cât. Ținând cont de faptul că există o majoritate parlamentară împotrivă, proiectul se va respinge. Probabil că o să plătim toți și cred că e corect să spunem acest lucru”, zicea Ponta în 2015. Mai spuneți că este greu să mă apăr pentru că am susținut includerea Roșiei Montane în UNESCO. Domnule Curea, nici nu vreau să mă apăr, pentru că am susținut și susțin în continuare că patrimoniul național românesc cu valoare universală trebuie recunoscut ca atare de întreaga lume. Este o mândrie că avem în UNESCO locuri cu valoare universală precum Delta Dunării, satele cu biserici fortificate din Transilvania, bisericile din Moldova și cele de lemn din Maramureș, cetățile dacice din Munții Orăștiei sau centrul istoric al Sighișoarei și nu mă voi scuza vreodată că și Roșia Montană a fost alăturată acestui patrimoniu universal și că am respectat întotdeauna legile în vigoare în România în acest sens. Link. icsid.worldbank.org