Anul 1848 în Europa - semnificații. Ce au însemnat Revoluțiile europene care au izbucnit în debutul anului 1848?

Anul 1848 în Europa - semnificații. Ce au însemnat Revoluțiile europene care au izbucnit în debutul anului 1848?

Anul revoluționar 1848 își are originile în răspândirea în Occidentul și Centrul Europei a ideilor Revoluției Franceze, cu precădere după momentul în care monarhiile reacționare au primit o grea lovitură din partea Franței în perioada Primului Imperiu (1804-1815).

Anul 1848 -context istoric și politic

Puterile învingătoare ale lui Napoleon, reunite în 1814 la Congresul de la Viena au stabilit că orice încercare de înlocuire a ordinii stabilite va fi reprimată. Imperiul Rus, Imperiul Austriac, Prusia au format Sfânta Alianță (26 septembrie 1815) - inițiativa Imperiului Rus care să asigure mijloacele politice și militare de prevenire, de reprimare a viitoarelor revoluții.

În perioada 1821-1830, în Serbia, Țara Românească, spațiul grecesc, Spania, Franța au avut loc mișcări revoluționare din cauze naționale:

• Mișcarea lui Karadjorgevic în Serbia;
• Revoluția lui Tudor Vladimirescu, în Țara Românească din 1821;
• Acțiunile Eteriei, societate greacă înființată în 1814 la Odessa, Rusia, la inițiativa unor negustori greci. condusă din 1820 de Alexandru Ipsilanti, acțiunile revoluționarilor greci Antonnis Ioannis Kapodistrias, Theodoros Kolokotronis, Demetrios Ipsilanti în spațiul grec;
• Mișcarea revoluționară condusă de colonelul spaniol Rafael Riego din 1823
• Acțiunile revoluționare ale Casei de Orleans în Franța, condusă de Louis Philippe din 1830.

Revoluțiile din Serbia și Țara Românească au fost înfrânte, dar  s-au obținut unele schimbări care au netezit drumul lor spre independență în 1877. Revoluția greacă din spațiul balcanic a devenit un război de independență care a culminat cu proclamarea independenței Greciei în 1832. Mișcarea revoluționară din Spania condusă de Rafael Riego a fost înfrântă prin intervenția trupelor franceze. Revoluția franceză din 1830 a fost victorioasă, regimul lui Louis Philippe fiind detronat prin Revoluția de la 1848.

Cauzele și desfășurarea revoluțiilor de la 1848 din Europa

 Putem vorbi de mai multe categorii de cauze, diferite de la regiune la regiune. Totuși, putem nota că au fost cinci cauze principale:

• naționale
• politice
• economice
• apariția societăților secrete de tip masonic
• modelele parlamentar britanic și republican american

În statele germane, elita  dorea să realizeze unificarea acestora (numărul lor scăzuse de la 380 la 38, prin implicarea lui Napoleon) în jurul Prusiei, dar Imperiul Habsburgic dorea să le păstreze sub influența Vienei. În statele italiene, dorința de unificare, de eliberare a teritoriilor italiene ocupate de Habsburgi a predominat. În Franța,  monarhia revenise la absolutismul care fusese înlăturat de Revoluția Franceză urmărindu-se instaurarea unei republici democratice.

În Imperiul Habsburgic, desființarea Imperiului Romano-German în 1809 și decăderea puterii de la Viena fuseseră pretextul pentru cancelarul Klemmens von Metternich („stâlpul reacțiunii europene”) de a introduce măsuri dure care au afectat societatea austriacă, drepturile politice, depărtându-se de viziunea liberală de conducere politică .În Ungaria, parte a Imperiului Habsburgic, se dorea autodeterminare și acapararea Transilvaniei, prin nerecunoașterea dreptului național al românilor.

În Țara Românească și Moldova după Tratatul de la Adrianopol din 1829, Imperiul Otoman era putere suzerană iar Imperiul Rus era putere protectoare. Rușii introduseseră  Regulamentele Organice care în ciuda unor reforme - reînființarea Armatei naționale, reglementarea educației naționale, organizarea administrativ-judiciară, economică, frânau progresul, pregătind Principatele pentru o  anexiune (vor fi sub ocupație militară rusă între 1829 și 1834). Elita românească formată în Iași, București, sub influența unor profesori francezi (Victor Cuenim, J.A. Vaillant), dar și la Paris, Viena, Berlin a pregătit revoluția, în scopul autodeterminării naționale, al obținerii independenței politice și economice.

Societăți secrete din Marea Britanie

În Banat, Transilvania, Bucovina, înglobate în Imperiul Habsburgic, revoluțiile de la 1848 au avut o importantă componentă națională. Anii 1846, 1847 fuseseră ani secetoși, o mare foamete a cuprins Irlanda (recolte slabe de cartofi) precum și Marea Britanie (penurie de grâu). Britanicii au importat masiv grâu din Imperiul Otoman ( grâu din Principate tranzacționat în porturile Brăila, Galați prin cumpărarea la prețuri mici de către negustorii otomani), ceea ce a dus la nemulțumiri în spațiul românesc și în statele care au exportat grâu în Marea Britanie în defavoarea cetățenilor.

Societățile cu profil masonic, societăți secrete cu origini în Marea Britanie, Franța au atras elita intelectuală din statele italiene, Franța, Austria, Principate, ducând și la crearea de societăți secrete naționale, precum „Frăția”, în Țara Românească formată de Ion Ghica, Christian Tell și Nicolae Bălcescu.

Reformele fundamentale care au perfecționat sistemul parlamentar britanic dar și sistemul republican american nu au rămas fără urmări nici pe continetnul european. Un rol esențial l-a avut lucarea lui Alexis de Tocqueville, Despre democrație în America.

Demisia lui Klemmens von Metternich

Revoluțiile de la 1848-1849 s-au desfășurat din 12 ianuarie 1848 (Palermo, Sicilia) până la 31 august 1849 (Șiria, lângă Arad). Au avut aspecte diverse de la adunări naționale plebiscitare (Palamentul de la Frankfurt, Adunarea de la Islaz, Adunarea de la Blaj), la ciocniri cu armata trimisă împotriva revoluționarilor (intervenția generalului Windsichgratz în Viena), la confruntări între trupe revoluționare din cauza scopurilor diferite (lupta dintre Avram Iancu și Iosef Bem, Lajos Ksany, Lajos Kossuth), lupte contra armatelor de ocupație (lupta dintre revoluționarii maghiari și trupele ruse la Șiria, lupta dintre români și otomani pe Dealul Spirii).

Revoluțiile de la 1848 au fost înfrânte din cauza insuficienței resurselor revoluționare, a neînțelegerilor dintre grupările revoluționare, a intervenției Rusiei în sprijinul Austriei. Totuși, momentul 1848 marchează demisia lui Klemmens von Metternich și finalul aranjamentelor politice ale Congresului de la Viena din 1814.

Însemnătatea anului revoluționar din 1848 în Europa

Spre deosebire de alte revoluții europene, revoluțiile de la 1848-1849 au avut avantajul că a existat o unitate de vederi, o camaraderie între revoluționari. Cele mai cunoscute figuri ale anilor 1848-1849 au fost: Louis Blanc, Alphonse de Lamartine, Louis Napoleon Bonaparte, Friedrich Wilhelm IV, Giuseppe Mazzini, Giuseppe Garibaldi, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, Eftimie Murgu, Lajos Kossuth etc.

Momentul 1848-1849 a reprezentat crearea elitei care până la 1878, a reușit să realizeze unificarea Italiei, Germaniei, României,  dualismul austro-ungar, dar și independența României.

Momentul 1848 a influențat și dezvoltarea unor mișcări naționale în spațiul polonez, în Serbia sau Bulgaria, chiar și în Rusia (anarhiștii, narodniciștii, socialiștii), Imperiul Otoman (Tanzimatul, Junii Turci).