Generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești. Cum a rămas în istorie și care a fost destinul său tragic?

Generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești. Cum a rămas în istorie și care a fost destinul său tragic?

Eremia Grigorescu s-a născut în județul Galați, la 28 noiembrie 1863, lângă Târgu Bujor, în familia unui învățător.

Eremia Grigorescu - aspirantul la Medicină, devenit ofițer de Artilerie și nașul de cununie al Martei Wolf-Elena Lupescu

Eremia Grigorescu a purtat la botez numele Eremia Teofil Grigorescu. Eremia Grigorescu a fost un copil foarte bun la învățătură.  Ideea este că, inițial, se gândise să studieze Medicina. Urmează școala primară la Galați, în intervalul 1870-1878, apoi liceul la Iași în 1881 și devine student la Medicină la Iași, asta după ce rămâne orfan de tată încă de la vârsta gimnaziului. O cunoaște pe Elena Arapu, fiică de militari, după ce o meditează, el dând meditații pentru a se întreține. Ea, fiică de militari, îl convinge să se înscrie la Școala de Ofițeri din București, pe care o va absolvi în 1886.

În 1887-1889, Eremia Grigorescu a urmat în paralel Școala Superioară de Aplicație de Artilerie de la Fontainebleau și Facultatea de Matematică la Sorbona.

A avut cinci copii cu soția sa și unul din relația cu Elena Negropontes (începută în Marele Război), cu care se va căsători după divorțul de prima soție, recunoscând și copilul acesteia. Ca o curiozitate, a fost nașul de cununie al cuplului Ion Tâmpeanu-Marta Wolf, viitoarea Elena Lupescu, în vara în care a decedat.

Eremia Grigorescu și Artileria: „Pe aicea nu se trece”

Tânărul locotenent Eremia Grigorescu urcă în ierarhia și funcțiile militare: comandant de subunitate în cadrul Regimentelor 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, apoi Director al Pulberăriei Armatei), Director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director al Direcției personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916)

Așadar, a avansat rapid din 1886 până în 1914, de la locotenent, la colonel, pentru ca din 1915 să fie general de brigadă, divizie, de armată. S-a distins în prima și a doua bătălie de la Oituz, primind Ordinul Mihai Viteazul Clasa a III-a pentru ca apoi să comande forțele românești în Bătălia din 1917 la Mărășești, rămânând celebru pentru cuvintele „Pe aicea nu se trece”!

 A murit de gripă spaniolă

Eremia Grigorescu a condus Ministerul de Război în Guvernul Artur Văitoianu, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918,

Decorat  prin Înaltul Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917 pentru „dispozițiunile judicioase date în ordinele de operațiune contra unui dușman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia și curajul său personal, încrederea în victorie”, generalul Eremia Grigorescu a spus despre bătălia de la Mărășești:

„„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor”

Eremia Grigorescu a murit la 21 iulie 1919 din cauza gripei spaniole. Inițial a fost îngropat la București, ulterior, trupul lui fiind adus la Mărășești, locul bătăliei care l-a consacrat. Pe piatra de mormânt scrie:

„Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»”.