Căderea Plevnei, clipa astrală a Principelui Carol I. Ce a însemnat în plan simbolic capitularea de la Plevna pentru Armata Română și comandantul ei?

Căderea Plevnei, clipa astrală a Principelui Carol I. Ce a însemnat în plan simbolic capitularea de la Plevna pentru Armata Română și comandantul ei?

La 15/28 noiembrie 1877, Plevna, celebra cetate întărită din nordul Bulgariei se preda trupelor române. Căderea Plevnei va avea proporții simbolic-fondatoare pentru istoria militară românescă.

Este un fel de bătălia de la Saratoga din 1777, în care coloniștii americani bat Marea Britanie sau un fel de bătălie a rușilor, pe Neva, când Aleksand Newski a bătut inamicii Rusiei. Azi, în România, mai nimeni n-a amintit mai nimic de acest moment istoric deosebit.

Căderea Plevnei  - bătălie tactică pe care tânărul Principe Carol I o câștigă în fața Țarului Alexandru

Românii decid să-i asculte pe ruși și la Grivița și Rahova începând de la finalul lui august 1877, dau un tribut de sânge, câștigând aceste redute care apărau Plevna.

În privința Plevnei, rușii consideră că tot un atac decisiv trebuie dat, iar Carol susține că trebuie să se asedieze cetatea Plevnei. Carol studiase arta militară la Berlin, iar Osman Pașa la Paris.

Așadar, își cunoștea inamicul și știa, ceea ce rușii nu știau că francezii mizau pe tranșee și întărituri. Înfrângerea de la Sedan a lui Napoleon III la 187o arătase superioritatea artileriei, dar Rusia nu avea forța de atac a Imperiului German.

Țarul a înțeles ceea ce a transmis prințul român de origine germană și i-a dat comanda asediului. În seara de 28 noiembrie 1877, Osman Pala rănit își predă sabia de luptă colonelului român Mihail Christodoulo Cerchez, un etnic cerchez din Caucaz ca origine îndepărtată.

Aghiotantul rus a replicat că sabia trebuia predată superiorului său rus, numai că acesta a permis ca ea să rămână la colonelul român

Chiar au suferit turcii după Căderea Plevnei?

Deși pentru români și pentru ruși, victoria a fost una notabilă, care a dus la forțarea începerii tratativelor și la momentele San Stefano și Berlin 1878, nu înainte ca românii să mai lupte și la Smârdan.

Dacă Mihail Cristodoulo Cerchez a avut rolul decisiv și la Smârdan, fiind avansat general, înaintea acestei bătălii, apoi treptat, a dus o viață liniștită, murind la 12 iulie 1885, fiind înhumat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Există versiuni că ar fi trăit ultimele zile în sărăcie.

Care a fost destinul lui Osman Pașa

Despre Osman Pașa se știe că nu a căzut deloc în dizgrația puterii de la Constantinopol, continuând să lucreze la Ministerul Otoman de Război. Lui, nici Carol și nici Alexandru nu-i puteau reproșa nimic fiindcă  a condus apărarea Plevnei admirabil, fiind învins doar de lipsa proviziilor de hrană, efecte militare și medicale.

El  a primit titlul de Ghazi (erou al veteranilor). În ciuda înfrângerii de la Plevna, pe pieptul său au strălucit medaliile Mecidiye Nișanı (Ordinul Medjidie) și İmtiyaz Madalyası (Medalia İmtiyaz).

Toți istoricii militari care au studiat medalistica otomană știu că aceste au fost  distincții militare otomane pentru spiritul de curaj și cavalerism pe câmpul de luptă.

Osman Pașa a murit la 5 aprilie 1900 la Constantinopol.