Considerat omul care a pus bazele școlii de psihologie analitică, Carl Gustav Jung era convins că este nevoie de o înțelegere mai profundă a naturii umane, deoarece singurul pericol real este omul însuși.

Autor al celebrei opere „Cartea roșie”, Carl Gustav Jung a fost un renumit psihiatru și psihoterapeut, o personalitate marcantă a științei mondiale, cu pregătire în diverse domenii precum medicina, religia, literatura, filozofia, arheologia și științele oculte. A avut o copilărie dificilă, deoarece mama lui suferea de depresie. Spunea că a fost un copil introvertit și suferea de tulburări de personalitate multiple, lucru care a avut o influență profundă asupra viitoarei sale cariere de psihiatru.

El a adus contribuții imense științei și a oferit lumii câteva dintre cele mai cunoscute concepte psihologice: psihologia analitică, profilarea personalității, inconștientul colectiv, complexul. Teoriile importante ale lui Jung includ conceptul de introversie și extraversiune, arhetipurile și sincronicitatea. A fost un scriitor prolific care și-a publicat opera în 19 volume și a continuat să scrie până la sfârșitul vieții.

„Ceața în care mă aflam era o iluzie”

Într-un interviu acordat BBC în 1959, cu doi ani înainte de a se stinge din viață, Jung a povestit despre revelația pe care a avut-o la vârsta de 11 ani, atunci când și-a pus întrebarea: „Ce sunt eu?”

Astfel, în copilărie a avut loc momentul definitoriu pentru savant, când a simțit pentru prima dată conștiința propriului sine. „Eram în drum spre școală și deodată am ieșit dintr-o ceață și am știut ce sunt. Sunt ceea ce sunt! Apoi m-am întrebat: Ce am fost înainte? Ulterior mi-am dat seamă că acea ceață în care mă aflam era o iluzie, neștiind cum să mă diferențiez de lucruri. Eram doar un lucru printre lucruri”, a povestit omul de știință.

În copilărie „doar credea” în Dumnezeu, la maturitate ajunsese să spună că „știe” că există

Legat de educația religioasă, Carl Jung a mărturisit că tatăl său era foarte implicat, iar în familie - ei fiind elvețieni reformați- stabilise o regulă care nu trebuia încălcată: se mergea la biserică în fiecare duminică, iar acest lucru era cât se poate de firesc. În copilărie a spus că el credea în Dumnezeu. Întrebat în cadrul interviului dacă acum (n.r: 1959) mai crede, Jung a fost categoric: „Nu am nevoie să cred. Eu știu!”.

Psihicul trebuie studiat cât mai mult

Pe baza experienței uriașe dobândite pe parcursul multor ani de terapie, studiind mii de pacienți, Carl Jung a precizat că este sigur de un singur lucru, și anume: o schimbare radicală la nivelul naturii umane. „O mare schimbare în atitudinea noastră psihologică este iminentă. E sigur, pentru că avem nevoie de mai multă psihologie, e nevoie de o mai profundă înțelegere a naturii umane, deoarece singurul pericol real este omul însuși. El este cel mai mare pericol și noi suntem conștienți de asta. Nu cunoaștem nimic despre om. Psihicul trebuie studiat pentru că noi suntem originea tuturor relelor. Evident că omul are nevoie de conceptul de păcat și de rău în viața lui. E parte din natura sa. La fel ca și nevoia de un Mântuitor. Aceasta este o consecință inevitabilă. Acest lucru nu va dispărea pe măsură ce devenim mai raționali. Nu cred că omul va devia de la modelul original al ființei sale. Vor exista mereu astfel de idei”, era de părere Carl Jung în 1959.

Referitor la ideea de credință, savantul a explicat cum stau lucrurile, de fapt, la cei care nu cred clar într-un Mântuitor personal. Pentru a fi mai convingător, el a dat un exemplu. „Așa cum a fost cazul lui Hitler sau al unui alt erou venerat în Rusia. Aici este vorba despre o idee simbolică”.

O viață lipsită de sens nu poate fi suportată

Întrebat despre cum crede că vor reacționa oamenii în viitor la evoluția tehnologică, Carl Jung a spus că aceștia vor trebui să se conviețuiască tot mai mult în comun, în colectivitate. Cu știința sa de atunci, savantul a intuit ce va urma.

„Este posibil ca cea mai înaltă dezvoltare a omului să fie a scufunda propria individualitate într-o conștiință colectivă. Pare destul de greu să se întâmple acest lucru, dar nu imposibil. Cred că o reacție se va stabili împotriva acestei disocieri comune. Omul nu se opune pentru totdeauna nulificării lui.

Va fi o reacție stabilită în interiorul fiecăruia. Când mă gândesc la pacienții mei, văd că toți caută propria existență și sunt împotriva acestei complete atomizări în neant. Omul nu poate suporta o viață lipsită de sens”, era de părerea Carl Jung.

A deslușit psihicul uman

Jung a văzut psihicul uman ca fiind „de natură religioasă" și a făcut din acest religiozitate centrul explorărilor sale. El este unul dintre cei mai cunoscuţi contribuabili contemporani a analizei visurilor și simbolizare. Deși el a fost un clinician practician, se considera a fi un om de știință, mare parte din munca de o viață a fost dedicată explorării unor domenii tangențiale, cum ar fi filozofia estică şi occidentală, alchimie, astrologie, sociologie, precum și literatură și arte. Interesul lui Jung în filozofie și ocultism au condus pe mulți să-l privească ca un mistic, cu toate că ambiția lui era să fie văzut ca un om de știință. Influența lui asupra psihologiei populare, „psihologizarea religiei", spiritualitate, mișcarea New Age, a fost imensă.

Divergența dintre el și Freud

Carl Gustav Jung s-a născut în Kesswil, în cantonul elvețian din Thurgau, la 26 iulie1875. Tatăl său a fost pastor într-o zonă săracă, a Bisericii Reformate elvețiene în timp ce mama sa provenea dintr-o familie bogată elvețiană.

În 1895 Jung a studiat medicina la Universitatea din Basel. În 1900 a început să lucreze în Zurich la spitalul de psihiatrie Burgholzli cu Eugen Bleuler. Disertație sa, publicată în 1903, a fost intitulată "Despre psihologia și patologia așa-ziselor fenomene oculte." În 1906 el a publicat ”Studii în asocierea cuvintelor” și mai târziu a trimis o copie a acestei cărți a lui Sigmund Freud fapt care a condus la o prietenie între ei de aproape șase ani.

În 1912 Jung a publicat Wandlungen und symbole der Libido (cunoscută ca Psihologie a inconștientului), care a dus la o divergență teoretică între el și Freud. Prin urmare prietenia a fost ruptă - fiecare afirmând că cealalt nu a putut să admită că ar putea să nu aibă dreptate. După această ruptură, Jung a trecut printr-o transformare psihologică radicală și dificilă, care a fost exacerbată de știrea izbucnirii Primului Război Mondial.

Henri Ellenberger a numit experiența lui Jung o „boală creatoare", și a comparat-o cu perioada lui Freud, ceea ce el a numit „neurastenie și isterie”. Jung a murit pe 6 iunie 1961 la Küsnacht , după o scurtă suferință.