În martie 1973, se sinucidea dr. Abraham Schechter, medicul personal al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Imediat, Nicolae Ceaușescu a ordonat o anchetă severă, pe linie de partid. Documentele ridicate Ion Dincă și Emil Bobu de la sediul Direcției de Securitate și Gardă, dovedeau cu lux de amănunte că Securitatea îi spiona ca la carte pe conducătorii partidului și statului. Cea mai importantă consecință a fost aceea că Securitatea a fost pusă sub controlul partidului, a unei Secții Speciale din Comitetului Central al PCR. Astfel, Nicolae Ceaușescu a reușit să curme consecințele unui reflex vechi de când lumea al serviciilor de informații, acela de a metastaza, de a pune stăpânire pe pârghiile de putere din stat.

Dacă Nicolae Ceaușescu a înțeles și a eliminat pericolul ca Securitatea să devină stat în Stat, prin punerea ei sub controlul de partid, nu același lucru l-a reușit vreunul dintre președinții postdecembriști ai României. Ba mai mult, pas cu pas, ca să citez un clasic în viață, Serviciului Român de Informații i-au create toate condițiile de exercitare a unei influențe imense asupra societății românești. Nu voi pomeni decât două, aceea prin care SRI i-a fost acordată prin lege posibilitatea de a desfășura activități comerciale prin firme sub acoperire și aceea prin care ofițeri SRI au fost introduși, mai bine de 10 ani, până la intervenția Curții Constituționale a României, în activitatea de cercetare penală, adică, în Justiție. Posibilitatea ca SRI să acționeze în cele două domenii, Justiție și activități comerciale, nu au însemnat nimic altceva decât încălcări constituționale grave.

Cum spuneam, tendința serviciilor de informații de acaparare a pârghiilor de putere este un fenomen obiectiv, cumva firesc, pentru că orice element al unui sistem statal, dacă are resurse financiare la discreție și informații exclusive, trece la pasul următor, acela de a confisca comenzile organismului care i-a permis dezvoltarea în afara sferei misiunilor pentru care a fost creat, în cazul statului democratic, cele de apărare a valorilor democratice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și a statului de drept. Practic, substituie statul democratic și creează ceea ce se numește Stat Paralel. Desigur, asta nu se poate realiza plenar, decât cu salvarea unor aparențe, a unei spoieli de democrație, prin complicitatea factorilor de decizie și exercitare a puterii din instituțiile democratice. Fără larga complicitate tacită sau fățișă a unor reprezentanți cu putere de decizie, execuție și influență din interiorul celor trei puteri ale statului democratic, Legislativ, Executiv și Judecătoresc, și nu numai, nimic din acest mecanism nenorocit nu ar fi posibil. Un exemplu? Cu plăcere!

Un proiect de lege inițiat de Guvernul României și redactat de Ministerul Justiției vizează modificarea Codului de Procedură Penală, în sensul în care să reintroducă securiștii în activitățile de cercetare penală care vizează infracțiuni de drept comun, pentru care legea penală prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de cinci ani. Pentru Cătălin Predoiu, ministru al Justiției, pare lipsit de importanță faptul că amestecul SRI în domeniul cercetării penale, altul decât în zona în care are atribuțiuni legale, a fost declarat neconstituțional prin decizie a Curții Constituționale a României.

Potrivit gândirii și inițiativei lui Predoiu, „Înregistrările obținute din activități specifice de informații, care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal, dacă, din cuprinsul acestora, rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolul 139 alineat 2 și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor informații”.

Atenție, în proiectul de lege nu se prevede ca informațiile obținute din activități specifice de informații să fie dirijate către organele de cercetare penală, ceea ce ar fi și constituțional, și firesc, ci să fie folosite ca „mijloace de probă în procesul penal”. Adică, visul securistic de aur, posibilitatea de a influența decisiv anchetele penale. În situația în care doar ar sesiza, sarcina elaborării probatoriului în dosarele penale, altele decât cele care privesc securitatea națională, ar cădea exclusiv în sarcina procurorului și polițistului judiciarist, așa cum prevede Codul de Procedură Penală.

La ce ar duce o asemenea practică, dacă ea ar fi legiferată? Păi, simplu. În baza unui mandat de siguranță națională, obținut de SRI pe bune, adică în baza unor indicii cu privire la comiterea unei fapte din categoria Infracțiunilor contra securității naționale, s-ar putea confecționa probe cu privire la comiterea unor fapte penale de către cetățeni nesuferiți, așezați în calea Statului Paralel. Cum să fie posibil așa ceva? Păi, simplu, la fel cum a fost posibil ca sute de cetățeni români să devină victime ale Grupării de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”. Atunci când pe numele unui cetățean-țintă nu se putea obține mandat de ascultare - caz rar, ce este drept, pentru că judecării de drepturi și libertăți erau preponderent selectați doar dintre cei dispuși să semneze mandate și pe numele lui Bugs Bunny - numărul său de telefon era trecut într-o solicitare de mandat al unei alte persoane, una urmărită de SRI cu un temei ceva mai valabil. Ulterior, transcrierile erau modificate oricât de grosolan și astfel falsificate, deveneau probe în baza cărora oameni nevinovați au înfundat pușcăriile.

Cine spune că așa ceva a fost posibil? Ca să dau un singur exemplu din nenumărate, așa ceva spune judecătoarea Francisca Vasile, magistrat la cea mai importanta instanță a României, Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistratul a arătat clar că așa ceva este posibil, atunci când a consemnat într-o încheiere, nici nu contează în ce cauză: „Transcrieri [...] realizate de lucrători SRI [...] conținând alterări au fost introduse în actul de sesizare, generând soluții, fiind luate cele mai severe masuri. [...] Transcrierile alterate au fost preluate în referatele cu propuneri vizând arestarea preventivă. [...] Înlocuiri de cuvinte omisiuni de replici, cuvinte, sintagme; introducere de cuvinte, sintagme ori chiar propoziții întregi; amalgamarea interlocutorilor ori replicilor; modificarea sensului prin semne de punctuație. [...] Consecințele juridice s-au produs la momentul valorificării transcrierilor alterate în procedurile de luare a masurilor preventive.”

În aceeași Încheiere, judecătoarea Francisca Vasile risipește orice urmă de echivoc și taie orice posibilitate de interpretare:

„Organul judiciar trebuie să identifice autorii notelor de redare inițiale, respectiv lucrătorii SRI și în funcție de statutul acestora (personal civil sau militar) și să decidă oportunitatea continuării investigațiilor sau măsuri de declinare în favoarea procurorului militar competent. Investigațiile ulterioare presupun identificarea și audierea acestor făptuitori (lucrători SRI); decelarea eventualei conivențe infracționale; stabilirea formei de vinovăție și în raport cu aceasta caracterizarea în drept; aspecte necesare evaluării întrunirii condițiilor angajării răspunderii penale fata de infracțiunile de abuz în serviciu, fals intelectual și constituire de grup infracțional organizat.”

Este inutil să precizez, niciun securist nu a pățit nimic, nu a ajuns nimeni pe mâna vreunui „procuror militar competent”, chiar dacă niște oameni au fost nenorociți, pentru că asta a fost vrerea sinistrului Cuplu „Coldea-Kovesi”.

Ei bine, propunerea legislativă înaintată de Guvernul României, la inițiativa ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, redeschide calea aceluiași tip de crime.