Cazul de azi de la Sintești nu este o premieră în România, așa cum s-a spus. Deosebirea dintre prima bombă și cea de acum ține doar de faptul că, în urmă cu 30 de ani, s-a produs explozia și a murit un om. Sacoșa cu bombă fusese lăsată tot în gard.

Pentru români e o știre din domeniul infracțional. Reglare de conturi într-un sat de la marginea Bucureștiului, populat de romi. Aproape pe toți îi cheamă „Mihai” ca nume de familie, aproape toți se ocupă cu colectare de fier vechi și aproape toți fură curent din rețeaua publică de ani de zile. Autoritățile n-au reușit niciodată să instaureze ordinea și legea în această comunitate.

Vineri, 6 ianuarie 2023, de Bobotează, în satul Sintești, comuna Vidra din județul Ilfov un bărbat a observat un dispozitiv ciudat, agățat de uluca unui gard cu un fir ce ducea la poartă, iar când s-a uitat atent a văzut un mecanism artizanal, ce i s-a părut a fi o bombă, o grenadă. A sesizat imediat polițiștii din localitate, care au dat alarma.  Au fost chemați polițiștii specializați în explozivi, dar și mascații pentru a izola zona.

Potrivit unui comunicat al IPJ Ilfov, transmis ulterior presei, dispozitivul era confecționat artizanal și a fost dezamorsat de pirotehniștii din cadrul SIAS din IGPR după vreo 40 de minute. Deci nu era nicio joacă la mijloc! Mecanismul ar fi produs explozia dacă cineva deschidea poarta casei. Va fi examinat și expertizat de specialiștii de la Institutul Național de Criminalistică.

Să sperăm că, de data aceasta, Poliția și Parchetul vor ajunge să depisteze autorul acestui act de terorism, care numai printr-un noroc nu a făcut și victime.

Spun asta deoarece, în vara anului 1993, în urma unei acțiuni aproape identice – o sacoșă agățată în gard, cu o bombă artizanală în interior – a omorât o tânără, iar autorul nu e prins nici azi.

Puțini polițiști care activau în urmă cu 30 de ani mai sunt azi în sistem ca să-și amintească de primul atentat cu bombă din România, petrecut după Revoluţie. Iar faptul că totul s-a încheiat cu un eșec, dosarul rămânând cu „autor necunoscut”, nu-i face nici pe cei care au clasat ulterior dosarul, să mai vorbească despre el. Ca jurnalist, însă, îmi amintesc ce iureș a făcut informația, de un tragism înfiorător, căci o fată de 20 de ani fusese spulberată de bomba artizanală.

Nenorocirea s-a produs în satul Flămânzi din judeţul Botoşani, în ziua de 3 august 1993. Explozia a avut loc într-o casă, iar tânăra Petronela Călin a fost ucisă de o bombă artizanală montată într-un aparat radio.

Scenariul e identic ca cel de la Sintești. Pe 31 iulie 1993, Dorina Călin, mama victimei , a găsit agăţată în gard o sacoşă de pânză. S-a uitat în ea și a văzut o sticlă cu ţuică, o pâine intermediară, o pungă cu bomboane şi un radio pe baterii. A crezut că a uitat-o cineva care aștepta autobuzul, fiindcă stația era în apropierea casei ei. A luat sacoșa din gard și a băgat-o în casă, așteptând să vină uitucul și să o ceară.

Trei zile a stat acea sacoșă agățată în cui, lângă aragazul familiei Călin și nu s-a întâmplat nimic.

Pe 3 august 1993, Petronela Călin, fiica cea mare a familiei, a luat radioul în casă să asculte muzică. Atunci s-a produs explozia. A fost atât de puternică încât pereții casei au căzut, iar fata a fost de nerecunoscut de către părinți.

S-a pornit imediat o anchetă uriașă, cu implicarea tuturor forțelor statului. Dacă la început s-a crezut că dispozitivul a fost creat de vreun miner, după primele expertize, chiar sumare, s-a constatat că e vorba de ceva mai complicat.

Expertiza efectuată de Institutul de Criminalistică a scos la iveală că explozibilul din aparatul de radio a fost de fapt „trinitrat de glicerină, substanţă explozivă care intra în compoziţia dinamitei, dar şi oxid de fier, material din care se confecţionează antenele încorporate radioreceptoare”.

Polițiștii și procurorii au audiat 1000 de persoane, chiar și peste, au ridicat tot felul de probe de dinamită din zonele minere, dar n-au aflat niciodată cine este autorul și care a fost scopul, fiindcă a rezultat clar că familia Călin nu era vizată ca să fie ucisă.

Dosarul exploziei din Flămânzi a fost clasat prin prescriere în anul 2008. Autorul primului atentat cu bombă din România de după Revoluţie nu a fost niciodată identificat.

Insist să subliniez „primul de după Revoluție”, deoarece în vremea lui Ceaușescu, în 1984, a mai avut loc un atentat cu bombă asemănător, în orașul Sfântu Gheorghe. Doar că atunci bomba nu a fost într-o sacoșă agățată în gard, ci pusă într-o cutie lipită de o statuie din centrul orașului transilvănean. A găsit-o un copil de 10-11 ani, iar când a umblat la dispozitiv a fost sfârtecat de explozie.

În afara milițienilor criminaliști, în anchetă s-a băgat și Securitatea fiindcă în timpul lui Ceaușescu așa ceva era de neconceput. Până la urmă, s-a raportat „sus” că bomba a fost pusă de un radicalist maghiar, care a vrut să destabilizeze comunitatea, și care a fugit în Ungaria. Dosarul în sine nu a fost niciodată rezolvat.

Nu vreau să fiu pesimistă, așa că sper ca despre cazul de la Sintești să auzim că a fost rezolvat. Fiindcă azi avem altă tehnologie decât exista în 1993 la Institutul de Criminalistică al Poliției, alți ofițeri SRI decât cei din Securitate. Atentate teroriste cu sacoșa în gardul de la țară or avea ele amprenta națională, dar nu-s imposibil de rezolvat în anul 2023. Dacă însă mă gândesc la atentatul cu bombă de la Arad, „la mașină”, nu „la sacoșă”…