Pentru unii conservatori orice criză de politică externă e un „Munchen”. Pentru unii stângiști orice război amenință să se transforme într-un „Vietnam”. Dar, în timp ce războiul din Ucraina se apropie implacabil de intrarea în al doilea an de conflict, o analogie mai puțin obișnuită a început să fie vehiculată - Coreea. Ideea centrală a comparației e că Războiul din Coreea nu s-a încheiat vreodată în mod formal. A fost oprit de un armistițiu în 1953, care a dus la încetarea luptelor fără semnarea vreunui tratat formal de pace. În schimb a persistat vreme de decenii acest armistițiu care, în esență, a înghețat conflictul.

Speranța că un armistițiu ar putea constitui calea către sfârșitul ostilităților din Ucraina se bazează pe trei idei. În primul rând, nici Rusia și nici Ucraina nu se află în poziția de a obține victoria totală. În al doilea rând, pozițiile politice ale celor două țări sunt mult prea îndepărtate pentru a face posibil un acord de pace. În al treilea rând, ambele țări suferă pierderi grele, fapt care ar putea face atractiv un armistițiu.

E drept că Moscova mai folosește încă limbajul victoriei. Vladimir Putin se auto-compară cu Petru cel Mare, țarul care a câștigat Marele Război al Nordului după 21 de ani de luptă cu Suedia.

Însă realitatea e aceea că Putin a eșuat deja în Ucraina. Forțele lui au fost respinse din Kiev, Harkov și Herson. Mobilizarea parțială a civililor de către el a determinat mii de ruși să fugă din țară, dar nu a răsturnat situația pe câmpul de luptă. Aproximativ 100.000 de militari ruși au fost uciși ori răniți - iar cu fiecare săptămână pier și mai mulți într-un război brutal de tranșee.

Neputința lui Putin de a admite amploarea dezastrului pe care tot el l-a provocat propriei țări, precum și crimele de război comise de Rusia în Ucraina, constituie acum marile obstacole din calea păcii.

Dar e posibil ca o decizie a Rusiei de a opri gradual războiul să fie cosmetizată drept o ajustare a tacticilor militare, pentru a nu admite o înfrângere. Tot așa a procedat Rusia când s-a retras din Herson. Putin s-a distanțat de acea decizie, care a fost anunțată de comandanți militari și de ministrul apărării.

Sir Lawrence Freedman, autor al recent publicatei cărți „Command: The Politics of Military Operations from Korea to Ukraine” [„A comanda: Politica operațiunilor militare de la Coreea la Ucraina”], sesizează posibilitatea unor „negocieri de încetare a luptelor de la armată la armată”. Deși Freedman subliniază că există diferențe majore între războaiele din Coreea și Ucraina, el consideră că armistițiul din Coreea indică posibilitatea „opririi luptelor prin separarea forțelor” - în absența unui acord de pace în toată puterea cuvântului.

Dat fiind că nu se poate lăuda cu câștiguri teritoriale ori politice, e improbabil ca Putin să fie în măsură să anunțe sfârșitul războiului. Dar el ar putea fi în măsură să accepte o încetare a luptelor - care poate fi deghizată drept acceptare a unui sfat militar ori drept un gest de bunăvoință.

Dar de ce ar accepta ucrainenii vreodată așa ceva? Ei au puternice argumente morale, politice și existențiale pentru a continua lupta. Mersul războiului favorizează acum Ucraina. Președintele Volodimir Zelenski a promis că va recupera fiecare centimetru de teritoriu ocupat, inclusiv Crimeea, anexată de Rusia în 2014. După atrocitățile la care a fost supusă Ucraina de Putin, ideea oricărui tip de relație „normală” cu o Rusie nereformată le pare de neconceput multor ucraineni. Și mai este apoi și teama justificată cum că Rusia pur și simplu se va folosi de un armistițiu pentru a se reînarma și ataca Ucraina din nou.

Totuși, mai există și alte considerații - cu siguranță mult mai dificil de exprimat - care ar putea face un armistițiu îndelungat, după modelul coreean, atractiv pentru Ucraina. La fel ca rușii, ucrainenii continuă să sufere pierderi grele. Ei trebuie totodată să facă față unei tactici rusești brutale dar eficiente - distrugerea deliberată a infrastructurii ucrainene. Pierderea aprovizionării cu apă și curent electric face iarna mult mai dificil de suportat și îngreunează extrem de mult revenirea acasă a milioane de refugiați ucraineni. Din contră, acum se adună un nou val de refugiați. Și, pe măsură ce lunile de exil se preschimbă în ani, devine tot mai improbabil ca refugiații să se întoarcă vreodată în Ucraina - ceea ce pune o presiune enormă pe familii și societate.

Există ucraineni care, în privat, vor recunoaște că a recupera Crimeea va presupune chiar și mai multe lupte brutale pentru un teritoriu ai cărui locuitori, printre care ofițerii în retragere dar nicidecum numai ei, îi sunt loiali Rusiei în număr mare.

Așadar și ucrainenii au unele motive pentru a accepta înghețarea conflictului - fără a renunța însă la cele mai importante țeluri politice. Pentru ei marele obstacol este lipsa deplină de încredere în intențiile Rusiei. Însă faptul că și aliații occidentali ai Ucrainei și-au văzut spulberate iluziile cu privire la natura Rusiei lui Putin înseamnă că în cazul încheierii unui armistițiu Ucraina nu va fi lăsată să-și înfrunte viitorul de una singură. Din contră, e mai probabil ca Ucraina să primească ajutor militar și garanții de securitate care s-o transforme într-un „arici” indigest pe care Rusia va ezita să-l mai atace, notează ft.com

Un armistițiu ar permite totodată prietenilor Ucrainei să reverse asupra ai ajutoare financiare care să faciliteze reconstrucția țării. Coreea de Sud a fost complet devastată după războiul coreean, însă acum este o țară avansată și prosperă. Din contră, o Rusia condusă în continuare de Putin și care ar refuza să se căiască pentru crimele ei din Ucraina, s-ar putea aștepta la un viitor de izolare internațională persistentă și de sărăcie tot mai mare. Și, pe măsură ce rușii ar începe să priceapă acea realitate, mult așteptata reconstrucție a Rusiei ar putea în sfârșit să înceapă.

(Traducerea Rador)