La Înalta Curte de Casație și Justiție s-a consumat ultimul act din dosarul insolveței echipei de fotbal Dinamo București. În anul 2017, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București, îi trimitea în judecată pe Ionuț Negoiță, Cătălin Dascăl, Valentin Gheorghiță, Elena Cosma și firmele de insolvență Dascăl Insolvency SPRL și R&I. Group SPRL (fostă ZRP Insolvency), pentru bancrută frauduloasă cu un prejudiciu de 16 milioane de lei. Inculpații erau acuzați de procurori că au ascuns bunuri și valori ale echipei de fotbal Dinamo București, prejudiciind creditorii clubului. Dosarul a fost instrumentat de către procurorul Neculai Cârlescu, care între timp a fost avansat la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Judecătorii de la Curtea de Apel București i-au achitat pe toți inculpații în procesul de fond. Achitarea a fost în baza articolului 16 din Codul de Procedură Penală, litera b, “fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”. Procurorul Cârlescu, pe atunci încă la PCAB, a făcut apel și a cerut condamnarea inculpaților. La rândul lor, inculpații au făcut apel și au cerut achitarea, tot în baza articolului 16 CPP, dar pentru litera a, “fapta nu există”. Apelul a fost judecat, în complet de trei judecători, la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde marți la prânz, a avut loc ultimul termen înainte de pronunțare.

Atmosfera a fost veselă

La ultimul termen din dosarul 9902/2/2017, toată lumea a fost veselă. Inculpați, avocați, chiar și procuroarea de ședință. Deși mai era de audiat un martor, un fost inculpat, devenit martor între timp, atmosfera, înainte de începerea ședinței, a fost destinsă. S-a râs pe hol, s-a râs și în sala de judecată. Parcă toți știau ce va urma. Pentru că ce a urmat, a fost uimitor, chiar de râs. Pentru mine, ca jurnalist de sală de judecată, a fost o premieră. Nu spun că este bine sau rău, dar pentru prima oară am văzut un procuror de ședință care s-a transformat în avocat al inculpaților și l-a terfelit, la propriu, pe procurorul care a întocmit rechizitoriul și care, între timp, i-a devenit coleg la PÎCCJ. 

Președinta instanței a pus la punct un avocat grăbit

Completul de judecată a fost format din judecătoarele Lavinia Lefterache, președinte,  Lucia Rog și Adina Cioflan, judecătoare. Parchetul a fost reprezentat de procuroarea de ședință, Irina Kuglay, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Printre avocați i-am remarcat pe maeștri Baroului, Florian Șurghie, Gheorghe Pipera, Eugen Iordăchescu, dar și alți mulți avocați tineri. Au lipsit părțile civile, ANAF, FC Dinamo 1948, Primăria Sectorului 2, și FC Poli Timișoara. Președinta completului a anunțat că va începe ședința cu audierea martorului, Stan Târnoveanu, fost avocat în insolvența FC Dinamo. Acesta, așa cum am aflat în timpul audierii, inițial a fost inculpat, a avut control judiciar și poprire pe conturi.  În momentul în care se pregătea să dea declarația de martor,  unul dintre avocați a intervenit și a cerut instanței să depună un document, gest care a enervat-o pe judecătoarea Lavinia Lefterache, cea care a condus completul de judecată. “Domnule avocat, am spus că începem cu audierea martorului. Ce anume vă este neclar în ceea ce am spus eu?”, l-a apostrofat pe avocat, președinta completului. 

Martorul se consideră și prejudiciat, pentru că a avut coturile blocate pe când era inculpat

Martorul Stan Târnoveanu a răspuns întrebărilor puse de instanță, fără a face vreo dezvăluire. A susținut că atât în timpul urmării penale, cât și în timpul procesului la fond a oferit toate informațiile necesare, cu convingerea că planul de reorganizare a FC Dinamo 1948 a fost corect și creditorii nu au fost prejudiciați. A mai explicat și de ce contabilitatea firmei Dinamo S.A. a ajuns acasă la inculpata Elena Cosma, care lucra la vremea aceea la firma de insolvență ZRP Isolvency și avea lucrarea insolvenței echipei de fotbal. Femeia suferise o intervenție chirurgicală și lucra de acasă. În rest, întrebările instanței au fost de genul “credeți că s-a făcut corect ce s-a făcut?”, iar răspunsurile erau pe măsura întrebărilor, “da, am convingerea că totul a fost corect”, sau  “credeți că doamna Cosma a ascuns activele debitoarei?”, “Nu, am convingerea că nu”.  Și cam atât. Nu este remarca mea, ci așa și-a încheiat martorul declarația. Președinta instanței a vrut să știe dacă martorul a suferit vreo pagubă de pe urma anchetei. “Anchetei abuzive!”, a intervenit unul dintre avocați. “Da, am avut conturile blocate în timpul urmăririi penale”, a spus martorul, care probabil că a depus vreo cerere de parte vătămată împotriva procurorului Cârlescu.

Procuroarea cere încetarea procesului penal petru că a intervenit prescripția

Apoi a început pledoaria procuroarei de ședință, Irina Kuglay, reprezentata acuzării și cu ea a venit și prima surpriză. Nu este un motiv de apel, este o veritabilă excepție, aceea de împlinire a termenului de prescripției pentru toate faptele penale, față de toți inculpații din dosar.”, a spus aceasta încă de la prima frază. În sală, murmure, la prezidiul instanței, zâmbete, doar grefiera, o tânără, stătea mirată. “Să înțeleg că Parchetul cere constatarea prescripției? Atunci să-i întrebăm pe inculpați ce părere au. Aveți nevoie să vă consultați cu clienții dumneavoastră?”, i-a întrebat președinta pe avocați. “Nu, nu este nevoie!”, au răspuns în cor apărătorii și inculpații. După veselia din sală, am crezut că răspunsul va fi afirmativ și că se va cere încetarea procesului penal, însă m-am înșelat. Toți inculpații au cerut continuarea procesului penal, în vederea achitării, dar nu pe litera b, așa cum se întâmplase pe fond, ci pe litera a din articolul 16 CPP, cel care spune că “fapta nu există”.. Deodată, procesul devenea și mai interesant pentru mine, jurnalist de instanțe.

Virgula care putea schimba sensul declarației martorului

Până să se intre pe susținerea motivelor de apel, a mai fost o mică problemă, o virgulă din declarația martorului Târnoveanu. “Este o virgulă, aici, care pusă, poate schimba sensul în civil, poate denatura…”, a spus martorul. “Veți să ne spuneți unde este virgula?”, i-a cerut președinta instanței. Omul a vrut să se ducă la prezidiu, să arate unde este virgula, dar judecătoarea l-a trimis înapoi. “Ne spuneți de la microfon, pagina, paragraful…”, i-a spus judecătoarea. După ce s-a lămurit și aceasta, că virgula respectivă chiar putea denatura sensul declarației, a dispus scoaterea semnului de punctuație buclucaș, i-a dat martorului declarația corectă la semnat și a trecut la următoarea fază a procesului.

Procuroarea de la PICCJ cere, a doua oară, încetarea procesului penal, în favoare inculpaților, pe motiv de plângere prealabilă tardivă

În prim plan a revenit procuroarea Irina Kuglay, de la PICCJ, care trebuia să susțină apelul parchetului, făcut de colegul său, Neculai Cârlescu, care ceruse condamnarea inculpaților. Când a început însă să vorbească, am crezut inițial că este avocata apărării. “Înțeleg să suplimentez motivele de apel. Nu am făcut-o în scris petnru că este motiv în favoare. Pronunțarea hotărârii pe fond a fost nelegală, în opinia mea, pentru că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor articolului 241 aliniatul  2 și 157, din Codul Penal și a articolului 296 din Codul de Procedură Penală. S-a soluționat o cauză petru o faptă penală, pentru care legea penală presupune existența plângerii prealabile. Termenul de introducere a plângerii prealabile este de 3 luni de la data la care subiectul pasiv a luat la cunoștință de săvârșirea faptei. Instanța a primit un artificiu formulat de către procurorul autor al rechizitoriului și anume că subiecții pasivi au aflat despre săvârșirea faptelor după sesizarea procurorului. În realitate, toate persoanele implicate au luat la cunoștință despre posibilele fapte penale, la întocmirea planului de reorganizare  și nu atunci când li s-a adus la cunoștință de către procurorul de caz. Au participat la votarea planului de reorganizare a SC Dinamo SA, unii au și votat împotrivă. Toate astea s-au întâmplat în 2014 și plângerea penală nu a fost depusă în termen de 3 luni, cum spune legea, ci în 3 ani. De aceea vă cer să constatați lipsa plângerii prealabile în termen legal, pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, că urmărirea penală și procesul pe fond s-au desfășurat în afara procedurii. De aceea, sigura soluție care se poate pronunța în acest dosar este încetarea procesului penal, cu lăsarea nesoluționată a acțiuni civile”, și-a încheiat procuroarea pledoaria.

Procurorul de ședință desființează rechizitoriul procurorului de caz

În timp ce avocații își dădeau coate și făceau glume, avocatul Pipera chiar s-a întors spre sală și a spus că parcă ar fi pledat el, nu acuzarea, procuroarea a cerut să pună concluzii pe toate cererile de apel. În timp ce explica niște chestii tehnice, pentru că toți vorbeau între ei și nu o mai asculta nimeni, a bufnit-o râsul și s-a întors spre sală. “Nimeni nu mă ajută…”,  s-a plâns ea în glumă, după ce epuizase o explicație lăsată în coadă de pește. Apoi a continuat, dregându-și vocea. “Susținerile din apelul procurorului de caz, cred că sunt greșite din perspectiva conținutului infracțiuni de bancrută frauduloasă, reținută prin rechizitoriu, din următoarele motive: acuzația principală este că nu au fost avute în vedere toate activele debitorului, cu ocazia planulului de reorganizare și că s-a propus un plan de reorganizare greșit, inadecvat, ineficient și insuficient de avantajos pentru toți creditorii. (a urmat explicația infracțiuii de bancrută frauduloasă). Însă, planul de reorganizare nu este un act care să aibă, din perspectiva aceasta, aptitudinea de a face dovada drept bunurilor și respectiv a drepturilor asupra drepturilor asupra activelor debitorului. Planul de reorganizare este un proiect economic, un plan de redresare. Prin urmare acuzația că au fost ascunse bunuri în planul de reorganizare este incompatibilă cu infracțiunea de bancrută frauduloasă. Acuzația a fost construită pe faptul că activele nu au fost valorificate eficient, astfel ca o parte a creanțelor bugetare să fie acoperite. Poate fi voba de cel mult gestiune frauduloasă, dar nu aceasta este acuzația din rechizitoriu (…) Prin urmare, cred că susținerile din motivele de apel ale procurorului (Cârlescu), nu sunt corecte, nu sunt temeinice. De asemenea, hotărârea instanței de fond este greșita. Este greșita soluția de a da litera b din articolul 16, fapta nu este prevăzută de legea penală, când de fapt este litera a, nu există fapta. Temeiul de achitare  a inculpaților de la fond este greșit, de aceea în mod subsidiar, susțin că hotărârea trebuie reformată.

În fine, în mod subsidiar, întrucât motivele mele nu sunt cele care învestesc instanța, ci motivele procurorului care a făcut rechizitoriul învestesc instanța, concluziile mele se referă inclusiv la temeinicia motivelor procurorului de caz, dacă veți găsi întemeiate motivele de apel, atunci trebuie să luați în considerare împlinirea termenului de prescripție., pentru că nu a operat nicio o cauză valabilă de întrerupere a  cursului prescripției. În concluzie, vă solicit să admiteți apelul procurorului, în special să dispuneți încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.”

Avocații limitați la unul de inculpat, la susținerea apelului

După această pledoarie a procuroarei, nici nu mai contează ce a urmat. Avocații inculpaților ar fi trebuit să vină la microfon și doar să dea din cap sau maxim să spună, da. Din orgoliu, sau pentru a-și impresiona clienții, aceștia s-au ambiționat să țină discursuri lungi, identice sau aproape identice cu cele ale procuroarei. Președinta completului, simțind pericolul  pledoariilor  repetate ca o colindă de Crăciun sau ca la o audiție de dicție pe poezie impusă, a respins intervenția avocaților care dublau apărarea inculpaților. La un moment dat, am surprins o discuție dintre avocatul Eugen Iordăchescu și un avocat mai tânăr. Cei doi împărțeau același client. Maestrul Iordăchescu îi spunea să-l lase pe el, că a doua intervenție pentru același inculpat va fi respinsă de instanță. Celălalt avocat se plângea că ar vrea și el să spună câteva vorbe. A câștigat disputa Iordăchescu. 

Pronuțarea va vei în ghete, cadou de Moș Nicolae

În tot consensul general, un avocat a avut totuși o poziție contradictorie cu procuroarea de ședință. Este vorba despre avocatul Florian Șurghie. Acesta i-a atras atenția procuroarei Irina Kuglay că nu este vorba despre lipsa unei plângeri prealabile, ci că această plângere există, dar nu este legală. Desigur, toată sala a râs, de la prezidiu până la ultimul inculpat. Procuroarea a râs cel mai tare. În final, instanța a rămas în pronunțare, cu termen 6 Decembrie, de Moș Nicolae, semn că inculpații va trebui să-și pună ghetele la ușă ca să primească cadoul. Miza nu este mare, schimbarea unei litere din articolul de achitare. Ca fapt divers, un singur moment ar mai putea fi amintit. La un moment dat, maestrul Iordăchescu, care are capul chel, de plictiseală și-a făcut o zgaibă în cap, probabil concentrat la ce se discută. Doar că și-a produs o rană care a sugerat semnificativ. Asistentul lui i-a dus un șervețel să se șteargă, dar mai rău i-a făcut. Atâta s-a frecat pe cap cu șervețelul, încât tot capul și o parte din față îi erau roșii, de la sângele întins peste tot. În final, maestrul a trebuit să meargă afară din sală, la grupul sanitar, unde s-a spălat pe cap și pe mâini, înainte să revină în sală de judecată.