Constantin Pârvulescu, comunistul care a refuzat-o pe Elena Ceaușescu şi l-a criticat public pe Nicolae Ceaușescu, a avut de suportat consecințe grave. Este și singurul bărbat din istoria regimului comunist care a avut curajul de a o refuza pe soția dictatorului.

În anul 1950, în calitate de președinte al Comisiei Controlului de Partid, a respins cererea Elenei Ceaușescu de a i se acorda vechime de ilegalistă din 1939. Pârvulescu a dispus ca data de 23 august 1944 să fie recunoscută ca data intrării în partid.

Pârvulescu devenea tot mai criticat în Partidul Comunist, iar o parte din membrii formațiunii considerau că politica sa a început să devieze către ideologia de dreapta.

Mai mult, avea să fie acuzat de complicitate cu Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, care voiau să îl înlăture de la conducere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru aceste lucruri a fost înlăturat din cadrul partidului pe care tocmai el îl înființase.

Tot el a protestat împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu

La 19 noiembrie 1979, Constantin Pârvulescu, unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România, a protestat împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea partidului, dar şi faţă de exacerbarea cultului personalității din jurul familiei Ceauşescu.

Discursul său de protest a avut loc la Congresul al XII-lea al PCR. În urma acestui gest fără precedent la adresa lui Ceauşescu, Constantin Pârvulescu a fost criticat aspru de o parte dintre cei prezenţi şi dat afară din sală, fiind catalogat drept trădător şi pro-sovietic.

În aceeaşi noapte, Pârvulescu, care avea 84 de ani, a fost pus sub arest la domiciliu, iar la 16 decembrie 1980 a fost exclus din partid cu aprobarea unanimă a membrilor CPEx.

Cine era Constantin Pârvulescu

Născut la Olăneşti, în 10 noiembrie 1895, Constantin Pârvulescu a lucrat la Atelierele CFR Tighina din Bucureşti, ca ajutor mecanic, iar în 1921 a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România. În 1926 a absolvit o şcoală superioară de partid la Moscova şi a început să lucreze timp de trei ani ca mecanic la Uzina de Motoare şi Aviaţie din acelaşi oraş. În anii ’30 a fost condamnat şi închis pentru implicarea în organizarea „sindicatelor roşii”.

Constantin Pârvulescu a avut mai multe neveste şi amante. De notorietate este momentul din 1943, când, aflându-se într-un taxi cu amanta sa Ana Toma, a uitat acolo documente din arhiva de partid care au ajuns ulterior în mâinile Siguranţei. În baza acestor documente, Siguranţa a arestat în decembrie 1943 întreaga conducere a organizaţiei Uniunea Patriotică, în sediul căreia s-a găsit şi arhiva CC al PCR.

După venirea comuniştilor la putere, Constantin Pârvulescu a fost deputat în Marea Adunare Naţională, al cărui preşedinte a fost între decembrie 1948 – iulie 1949, respectiv ianuarie 1953 – 20 martie 1961.

Pârvulescu nu a simpatizant niciodată familia Ceauşescu

În 1950, în calitate de preşedinte al Comisiei Controlului de Partid a respins cererea Elenei Ceauşescu (fostă Lenuţa Petrescu) de a i se acorda vechime de ilegalistă din 1939. Decizia lui Constantin Pârvulescu a fost că 23 august 1944 să fie socotită ca data intrării în partid a Lenuţei.

Acuzat de „deviaţionism ideologic spre dreapta”, de complicitate cu Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu (care voiau să-l destituie pe Gheorghe Gheorghiu-Dej), Pârvulescu este destituit din toate funcţiile şi dat afară din partid în 1961. A fost reprimit abia în 1974, fără să primească funcţii, doar cu decoraţii.

Momentul protestului împotriva lui Ceauşescu a condus la o nouă excludere din partid. În 11 martie 1989 a semnat, alături de foştii comunişti de frunte ai PCR Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu şi Silviu Brucan, „Scrisoarea celor şase”. În documentul făcut public de BBC şi Europa Liberă era criticată politica urmată de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Rezultatul a fost arestul la domiciliu pentru toţi cei şase, până în decembrie 1989. Constantin Pârvulescu a murit la 96 de ani, în 1992, potrivit Mediafax