Îmi face o deosebită plăcere să vă vorbesc astăzi despre un vis care e aproape, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să devină realitate. Este visul meu, gândit și închipuit în fiecare zi din acel răstimp învolburat de 8 ani de zile petrecuți în adâncul de departe.

Visam, ca orice rob, să fiu liber. Trăiam, cu toată ființa mea, în fiecare zi, amărăciunea supremă: să știi că dincolo de acele ziduri cenușii e o lume în care totul vibrează, în care clocotește viața microscopică și telescopică, o lume mereu în mișcare, o lume a pasiunii și a inocenței, plină de culoare și de zumzet, o lume a prospețimii care îți dă energie și unde totul are sens - o lume însă în care tu nu poți intra. Pentru că nu o meriți. Se spune că cea mai mare pedeapsă pe care i-o poți da unui om este să îi iei lumea și apoi să îi presezi capul în geamul care îl desparte de ea.

Am trăit 2922 de zile cu capul presat în geam, acumulând energie, visând la ziua când voi fi din nou liber. Am tot acumulat - zile, luni și ani - iar acum vreau să o cheltuiesc. Vreau să parcurg, într-un pelerinaj de 100 de zile, 2922 de kilometri. Un kilometru pentru fiecare zi în care am fost întemnițat în acel loc.

Acesta este visul meu. De când m-am întors acasă l-am povestit mai multor oameni. Mulți m-au încurajat, însă un om mai mult decât oricine altcineva. Domnul Leontin Iuhas, președintele Fundației Doina Cornea, care în momentul în care a auzit de planul meu, a venit cu o propunere: să includ în traseul meu și vizite la principalele locuri de detenție, tortură și exterminare a foștilor deținuți politici din România. Așa s-a născut proiectul "Ei sunt eroii! Un omagiu pentru martirii neamului: 2922 de kilometri pentru 2922 de zile de detenție", un prinos de recunoștință adus tuturor celor care au înfruntat cu nădejde în Dumnezeu vremuri de mare încercare, vremuri care unora încă le mai sunt vii în memorie și din care trebuie să gustăm duhovnicește pentru a putea face față chemării la responsabilitate și la jertfă a propriei noastre generații.

Pelerinajul va începe în 29 iunie 2022 la ora 13:00 la Monumentul Rezistenței Anticomuniste de la intrarea în Parcul Central din Cluj-Napoca cu o rugăciune și o binecuvântare. Va continua apoi pe ruta Gherla - Bistrița - Suceava - Botoșani - Roman - Bacău - Târgu Ocna - Mărășești - Focșani - Râmnicu Sărat - Brăila - Tulcea - Periprava - Poarta Albă - Jilava - București - Ploiești - Mișlea - Brașov - Blaj - Aiud - Alba Iulia - Deva - Caransebeș - Lugoj - Timișoara - Arad - Oradea - Zalău - Baia Mare - Sighet - Cavnic - Gherla - Cluj-Napoca.

Traseul complet - detaliat pe zile și care odată început va putea fi urmărit online în timp real prin GPS - poate fi găsit pe pagina mea de Facebook. Toți ceilalți parteneri și susținători ai proiectului precum și modurile în care ne putem alătura fiecare dintre noi acestui efort mental, fizic și duhovnicesc sunt disponibile pe pagina de Facebook a Fundației Doina Cornea.

Ca orice efort, acest pelerinaj implică un sacrificiu, însă fiecare sacrificiu implică o creștere, o extindere a ființei noastre dar în același timp și o eliberare. Despărțituri, geamuri, robii există de multe feluri. Unele ne sunt impuse altele ni le impunem noi înșine. Trecem de geam visând la eliberare și apoi acționând. Cu ajutorul bunului Dumnezeu. PER CRUCEM AD LUCEM!

Doresc să mulțumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat și se vor implica în acest proiect, tuturor celor care ne-au sprijinit și ne vor sprijini pe traseu. Avem mare nevoie de acest sprijin, de această comuniune sufletească, fizică și materială fără de care acest efort nu se va putea materializa.

Haideți, iubiții mei, să alergăm împreună câteva ore sau câteva zile sau haideți să mergem la pas. Haideți să ne cunoaștem, să ne împărtășim necazurile unii altora căci în acest mod vom ajunge să ne împărtășim și bucuriile. Să râdem și să plângem împreună, să mâncăm sănătos și să postim, să ne rugăm și să cântăm, să ne bucurăm de natură, de vreme bună și de ploaie, de umbră, de nori și de cer senin, să ne bucurăm unul de celălalt, să dăm slavă bunului Dumnezeu pentru toate, pentru libertate, pentru viață, pentru bucurii și pentru suferință.

Comuniunea sufletească nu are vârstă, gen, etnie, afiliere sau orientare. Este în afara timpului, nu are nici trecut nici viitor, nici regrete și nici sarcini. Sufletul vrea să intre în comuniune cu alte suflete. Este curios, vrea să cunoască, să vadă, să simtă și să încerce lucruri noi și de folos. Sufletul vrea să zburde. Vă aștept începând cu 29 iunie sa zburdăm împreună și să dăm împreună slavă bunului Dumnezeu! NIHIL SINE DEO!

La final doresc să fac o precizare deosebit de importantă legată de asocierea care s-a creat cu memoria foștilor deținuți politici. Nu doresc să mă compar cu Dânșii sau cu suferința lor in niciun fel, mod sau formă. Ei au suferit pentru credința lor. Eu pentru păcatele mele am primit ce am primit. Știe bunul Dumnezeu ce fel de poamă sunt eu și dacă ați ști și Dumneavoastră sunt convins că v-ați scârbi de mine pentru totdeauna.

Neștiind însă ce altceva să fac, spun și eu împreună cu Cuviosul Paisie Aghioritul, întrebat dacă se consideră a fi om. Bătrânul a zâmbit cu sfială - zâmbet care îmi aduce aminte de bătrânul Carl Jung cu trei decade mai devreme întrebat dacă el crede că există Dumnezeu - și a răspuns simplu: Nu. Nu sunt om. Sunt un ticălos. Ajută-mă, Doamne, să devin om!" Ascultând răspunsurile celor doi cuvioși nu pot decât să spun și eu în nevrednicia mea: "Doamne, sunt un ticălos! Dă-mi însă putere, Stăpâne, de-ar fi ultimul lucru pe care să mi-l dai, dă-mi putere să stau de pază aici pe dinafară, dă-mi putere să nu las alți ticăloși să intre pe Ușă!" Amin.