Povesteam recent despre apucăturile de șuți de buzunare ale parlamentarilor USR. Mă refeream la metoda speculării lipsei de atenție a victimei, în vederea extragerii portofelului din buzunar. Arătam cum pe fondul îngrijorărilor tot mai apăsătoare ale românilor, în data de 8 martie, a.c., în numele a 30 de deputați și senatori USR, Stelian Ion, fostul ministru USR-ist al Justiției, a înaintat Camerei Deputaților o propunere legislativa halucinantă. Una, prin care să se modifice „Statutul magistraților”, în sensul în care nesocotirea unei decizii a Curții Constituționale de către un magistrat să nu mai constituie un motiv de sancțiune disciplinară, așa cum constituie acum, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Repet ceea ce spuneam imediat după depunerea inițiativei USR-iste: actuala formă a Statului magistraților prevede la Art. 98 că „Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției”. Un pic mai jos, la litera ș a Art. 99, cea pe care USR-iștii ar dori-o eliminată, găsim și formularea uneia dintre situațiile în care pot judecătorii și procurorii răspunde disciplinar: În caz de „nerespectare a deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.”
Observam cu aceeași ocazie faptul că argumentele inițiativei sunt absolut paralele cu Dreptul într-un Stat democratic și se bazează pe teza USR-istă a „Supremației dreptului european asupra Constituției României”. O asemenea „supremație” nu există decât în capul lui Stelian Ion, semnatarul „expunerii de motive”, în numele USR. Argumentul său, acela potrivit căruia „atunci când sesizează un conflict între o normă națională și o normă UE, judecătorul național este obligat să respecte jurisprudența CCR și să aplice norma națională, sub sancțiunea răspunderii disciplinare, deși prin aplicarea principiului supremației dreptului unional ar trebui să se aplice norma din dreptul Uniunii Europene” este unul de absolută ignoranță, dacă nu chiar rea-credință. Arătam și de ce.
În primul rând, Constituția României, stabilește la Art. 1, alineat 5, că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În al doilea, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 390, din 8 iunie 2021, a stabilit în esență faptul că nu există nicio atribuire către dreptul Uniunii Europene a vreunei priorități „de aplicare față de Constituția României”. „Sistemul dreptului românesc este format din totalitatea normelor juridice adoptate de către statul român și care trebuie să fie în concordanță cu principiul supremației Constituției și cu principiul legalității, care sunt esența cerințelor statului de drept”, mai arată judecătorii CCR în aceeași Decizie nr. 390, din 8 iunie 2021.
La ceea ce spune Constituția României în al ei Art. 1 și la Decizia nr. 390 a Curții Constituționale a României, am mai adăugat și o bagatelă, conținutul jurământului pe care îl depun magistrații, judecători și procurori, înainte de începerea exercitării funcției: „Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire. Așa să-mi ajute Dumnezeu!” Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcție. Cam clar, nu?
Ei bine, pentru premierul Nicolae Ciucă, din motive care îmi scapă, nu este clar deloc. Asta, pentru că la scurt timp după depunerea ei la Camera Deputaților, inițiativa USR-istă a fost aprobată în ședința Guvernului din data de 28 aprilie 2022. Sub semnătura „Nicolae-Ionel CIUCĂ, PRIM-MINISTRU”, „Punctul de vedere al Guvernului”, unul elaborat în baza unor considerente fără nici cea mai palidă legătură cu Constituția României, dar concluzionat fără niciun echivoc: „Guvernul susține adoptarea acestei inițiative legislative”, a fost remis președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu.
Nu îl pot bănui pe premierul Nicolae Ciucă de apucături sau chiar și doar de simpatii useristo-tefeliste. Este imposibil de imaginat un militar de carieră căzut în mrejele neo-marxismului trotinetist. Îl pot bănui însă de faptul că poate fi încadrat de asemenea elemente. Îi sugerez să-i convoace pe consilierii care i-au recomandat însușirea unui „Punct de vedere” în care nu există nicio referire la Constituția României - în schimb, conține repetate trimiteri la „dreptul UE” și la „hotărârile CJUE” -, paralel cu ideea de Stat de Drept, pentru a le da în cap cu concluzia din „Avizul” Consiliului Legislativ referitor la aceeași inițiativă USR-istă de-a dreptul patologică: „Având în vedere cele de mai sus, întrucât respectarea deciziilor Curții Constituționale al căror efect obligatoriu este consacrat de art. 147 alin.(4) din Constituție - și a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii - al căror efect obligatoriu derivă din dispozițiile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală - reprezintă o componentă esențială a statului de drept, propunerea legislativă nu poate fi adoptată.” După ce le dă în cap cu „Avizul”, premierul și-ar face un bine, și lui, și Statului de Drept, dacă i-ar trimite acasă pe #reziștii din preajmă. Sau înapoi, la școală. Sau la dezintoxicare.
Nu am apucătura de a mă imagina în alte posturi decât cele proprii, de a mă face ridicol raționând sub semnul lui „ce aș face eu în locul lui Cutare”. Doar atât îmi pot permite, să-i amintesc lui Nicolae Ciucă că a jurat de două ori pe Constituție, o dată ca ostaș, a doua oară ca premier, și niciodată pe Maneken-Pis, puștiul de bronz care face pipi în mijlocul Bruxelles-ului, și de acolo, mai nou, pe tot continentul.
Recomandările noastre
