Noul an de pandemie a început și odată cu el oportunitatea de a reflecta asupra a ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează în viața noastră și în lume în general. În cazul în care nu ați observat, cu toate că e greu de presupus asta, există o rutină uriașă care se încadrează în categoria “nu funcționează”: răspunsul colectiv la Covid-19. În ciuda deciziilor statelor, a pașapoartelor, certificatelor, măștilor și diverselor altor restricții, Omicron s-a răspândit cu o viteză supersonică. Curba epidemică aproape verticală a lui Omicron se ridică deasupra vârfului anterior al variantei Delta, răspândindu-se aproape peste tot.

Intensitatea răspunsului autorităților din domeniul sănătății publice, de oriunde de pe glob, a creat mai multă degringoladă decât luciditate și încredere. Cu asediul Omicron în desfășurare și promisiunea unor tratamente cu adevărat eficiente este, poate, timpul să facem un bilanț al situației. Este timpul să se treacă la ce funcționează și să se renunțe la practicile care nu au funcționat. Un nou an - o nouă variantă, noi tratamente și un nou vaccin - este momentul perfect pentru o schimbare majoră.

SUFICIENTE SEMNALE CĂ RĂSPÂNDIREA SARS-CoV-2 NU SE POATE OPRI

Primul semnal a fost dat de Centrul American pentru Prevenția și Controlul Bolilor – CDC, cu anunțul, destul de șocant, că se reduce timpul de izolare al celor care nu mai au simptome de COVID la 5 zile, perioadă urmată de încă 5 zile de purtare a măștii de protecție.

Acest lucru nu reprezintă decât o schimbare uriașă față de vremurile campaniilor agresive de „testare/urmărire/izolare” cu scopul de a controla transmisia. Gândiți-vă la tot ce s-a cerut în ultimele douăzeci de luni - purtarea universală a măștii, teste de rutină în unitățile de învățământ, verificarea temperaturii - și acum, practic se permite persoanelor cu simptomuri sau cu expunere la persoane bolnave să circule protejându-i pe cei din jur doar prin purtarea măștii, care și acestea la o utilizare îndelungată pot fi infectate.

CDC susține că decizia sa a fost „motivată de știință”, dar, mai probabil, a fost motivată de necesitate. Când, în Marea Britanie, la Londra, ai 1 din 30 de londonezi cu Covid pe săptămână, este de-a dreptul absurd să le ceri celor expuși la unul dintre acei 3% să stea acasă timp de 10 zile și totuși să ai o societate funcțională.

Cu această recunoaștere tacită a faptului că nu poți controla răspândirea Omicron chiar și prin măsuri și mai restrictive, nu poți fi credibil anunțând „oprirea” Omicron. Statele, regiunile, orașele, care fac cele mai mari eforturi pentru a face acest lucru, sunt lovite la fel de puternic ca și cele care iau măsuri mai flexibile. Se va trăi cu Omicron și trebuie să tolerăm această creștere explozivă și inevitabilă de cazuri.

A ÎNCEPUT DEJA PERIOADA DE TRANZIȚIE DE LA PANDEMIE LA ENDEMIE ?

În urmă cu o lună, toată lumea simțea, în sfârșit, capătul pandemiei. Booster-urile erau pe piață. Vaccinurile pentru copii primeau undă verde de la agențiile de control ale medicamentelor, unii ajungând să-și vaccineze copii și de două ori. Viața tuturor parcă aluneca spre o normalitate – nu aceea de înainte de pandemie, desigur, dar spre ceva care părea o eră post-pandemică.

Și apoi, brusc, a venit noua varianta Omicron, zdrobind speranțele pentru sfârșitul de an la fel precum Delta a înghețat vara anului 2021. Săptămâni mai târziu încă nu suntem siguri cât de severă e noua variantă. Este mult mai transmisibilă ? Poate fi sau nu mai mortală ?

Nu era un sfârșitul de an pe care l-am dorit, dar este începutul de an pe care îl avem. Și pe deasupra, un cadou lăsat parcă accidental în care se ascunde multă neîncredere: noile vaccinuri. Erau considerate salvarea anului 2021, au funcționat, dar nu au fost suficiente pentru a ne salva. Dacă vrem să salvăm 2022, ni se cere, acum, să acceptăm masca, noile vaccinuri, testarea și, poate, uneori să stăm și acasă.

Întrebarea pe care și-o pun deocamdată în gând, la început de 2022, destui virusologi, epidemiologi, biologi și chiar politicieni este dacă nu a început deja o perioadă de tranziție de la pandemie spre endemie.

Se transformă Covid-19 într-un virus endemic circulant ? Poate mulți, de teama răspunderii pe care ar trebui să și-o asume nu acceptă să declare acest lucru. Mai ales autoritățile centrale. Sunt, încă, suficienți oameni vulnerabili, în fiecare zi se dau alarme să ne pregătim pentru noi variante și creșteri de cazuri. Dar, la un moment dat, vom atinge un echilibru care este dat de cât efort suntem dispuși să alocăm pentru a controla Covid și cât de multe cazuri și decese vom tolera. Rațional și emoțional va trebui să se treacă de la o stare acută, de urgență, la una de tranziție – endemică. Acea perioadă va fi una extrem de accidentată și va arăta diferit în întreaga lume.

Endemicitatea nu înseamnă că nu vor mai exista infecții, boli și decese. De asemenea, nu înseamnă că infecțiile viitoare vor provoca boli mai ușoare decât în ​​prezent. Mai simplu spus, indică faptul că imunitatea și infecțiile au atins o stare de echilibru. Nu vor fi destui oameni imuni pentru a nega că virusul există. Nu vor fi suficienți oameni vulnerabili la declanșarea unor focare pe scară largă.

Răcelile sunt endemice și, deoarece, unele tipuri de răceli sunt cauzate de alte coronavirusuri s-a speculat că efectul acestui coronavirus s-ar putea modera și el în cele din urmă. Spre exemplu, coronavirusul apărut la oameni, la sfârșitul anilor 1800, a avut nevoie de un secol pentru a fi mai suportabil. Gripa este, de asemenea, endemică, iar în anii de dinainte de a începe cu toții să purtăm mască, a ucis sute de mii de oameni în fiecare an.

CU UN VIRUS RESPIRATOR ENDEMIC, NIMENI NU VA PARĂSI PLANETA FĂRĂ COVID

Endemicitatea nu este o promisiune de siguranță. În schimb, este o garanție că trebuie să fii tot timpul în gardă.Este posibil ca endemicitatea să fi fost întotdeauna cel mai bun lucru la care am putea spera. Nu putem eradica SARS-CoV-2, virusul din spatele Covid, pentru că nici până astăzi nu i se cunoaște originea în mod clar.  Specii de lilieci sau laboratorul, natural sau artificial. Până în prezent numai două boli au fost eradicate complet: variola și pesta bovină. Succesul s-a bazat pe particularitatea că fiecare dintre aceste boli au avut o singură gazdă, oamenii pentru variolă și vitele pentru peste bovină. Jonathan Yewdell, medic și imunolog la Institutul Național de Alergie și Boli Infecțioase din Statele Unite, opina primăvara trecută că: „imunitatea de turmă la Covid-19 este o dorință ireală”.Acest lucru nu se datorează faptului că vaccinurile sunt eșecuri. Ele protejează împotriva situațiilor grave, a spitalizării și decesului și, luate într-o serie de trei doze, reduc durata infecției.

Dar, la nivel global doar 58% din populația lumii a putut primi chiar și o singură doză. În mod colectiv, acele miliarde de oameni care au mai rămas nevaccinați oferă virusului oportunități incalculabile de a modifica la nesfârșit strategiile evolutive de supraviețuire, transformându-se în variante noi.A învăța să trăim în prezența îndelungată a Covid-ului va însemna să recunoaștem că anumite infecții pot afecta o populație numeroasă la un moment dat, chiar dacă o strategie de vaccinare plus o utilizare complexă a antiviralelor le va reduce gravitatea.

„Cu un virus respirator endemic, nimeni nu va părăsi planeta fără Covid, la fel cum nimeni nu părăsește planeta fără a fi infectat cu niciunul dintre celelalte coronavirusuri. Scopul este să-l faci când ești vaccinat, așa va fi mai suportabil”, spunea Amesh Adalja, medic și cercetător la Centrul pentru Securitatea Sănătății al Universității Johns Hopkins.