Biserica Ortodoxă Română prăznuiește luni, 10 ianuarie, un distins călugăr. Această zi este marcată în Calendarul Ortodox cu cruce neagră. Deși sfântul este mai puțin cunoscut în România, asta în ciuda faptului că pe teritoriul țării noastre s-a născut, rușii și grecii îi acordă extrem de multă importanță.

Calendarul Ortodox, 10 ianuarie. Este mare sărbătoare pentru credincioși, care îl prăznuiesc în această zi pe Sfântul Antipa de la Calapodești, un sfânt român mai puțin cunoscut la noi, însă care este venerat și de ruși și greci.

Calendarul Ortodox, 10 ianuarie. Cine a fost Sfântul Antipa de la Calapodești

„Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodesti, din județul Bacău. A intrat în monahism la Mănăstirea Calapodesti, la vârstă de 20 de ani. După doi ani a plecat la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu. În rânduiala aspră de la Schitul Lacu și-a petrecut 15 ani, după care s-a mutat la Mănăstirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Sfântului Munte. Aici a stat patru ani, iar în această perioada a fost călugărit cu numele de Antipa și hirotonit diacon.

În anul 1860, s-a reîntors în Moldova și a viețuit prin mănăstirile din apropierea Iașului. Din anul 1865 se nevoiește în Mănăstirea Valaam, situată pe o insula din Lacul Ladoga. Iubind fericită liniște și înstrăinare, Cuviosul Antipa s-a așezat la această mănăstire în anul 1865, unde a trăit încă 17 ani în frică Domnului. Datorită sfaturilor duhovnicești, în această perioada a fost hirotonit preot.

Sfântul Antipa Athonitul trece la cele veșnice la 10 ianuarie 1882. A fost înmormântat în gropnita Mănăstirii Valaam.

Canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906. El este cinstit mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinților și numărat printre cei din urmă cuviosi părinți ai Athosului”, arată crestinortodox.ro.

Rugăciune către Sfântul Antipa de la Calapodești

O, preaslăvite mucenice Antipa, grabnic ajutător al creştinilor în durerile lor! Cred cu tot cugetul şi sufletul meu că ai primit de la Dumnezeu darul tămăduirii celor bolnavi şi al întăririi celor neputincioşi. Pentru aceasta, către tine, ca la un doctor tămăduitor, alerg acum eu, neputiinciosul şi sărutând cinstitul tău chip, mă rog ţie prin ale tale stăruinţe să ceri de la Cerescul Împărat tămăduire mie, celui slăbit de durerile dinţilor.

Deşi nu sunt vrednic de al tău ajutor părinte, învredniceşte-mă de a ta apărare, tu care te-ai asemănat Domnului în iubirea de oameni şi prin întoarcerea mea de la lucrurile de ruşine la viaţa curată vindecă-mă cu desăvârşire prin harul care l-ai câştigat, toate durerile şi rănile sufletului şi ale trupului meu. Dăruieşte-mi sănătate trupului şi mântuire sufletului meu, iar întru toate bună sporire ca trăind în pace, linişte şi bună cucernicie să mă învrednicesc a slăvi împreună cu toţi sfinţii numele cel prea Sfânt al Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt. Amin!