Polițiștii sunt aleși astăzi pe baza unor criterii, iar ei depun un jurământ atunci când decid să meargă pe acest drum. Comportamentul lor trebuie să fie unui onorabil și să reprezinte un simbol civic. Sunt și cazuri speciale, însă atunci când un organ al legii greșește, el este aspru sancționat de către superiori.

În zilele noastre, este greu de conceput ca funcția de polițist să fie ocupată de un infractor care a făcut închisoare sau a cărui comportament s-a dovedit a fi nedemn de uniforma statului. Cu toate acestea, primii polițiști din Australia nu erau tocmai oameni de pus la icoană, ci total invers.

Atunci când țara a fost colonizată de englezi, aceștia nu aveau forțe de ordine, așa că Marea Britanie a luat această responsabilitate asupra ei. În ianuarie 1788, britanicii au trimis o ehipă în New South Wales pentru a menține liniștea și ordinea printre cetățeni. Deși au depus toate eforturile pentru a face față situației, echipa trimisă de britanici s-a dovedit a fi insuficientă atunci când vine vorba de aplicarea legilor în noul stat. Criza economică a început să își pună amprenta, iar lipsa de hrană și bunuri de bază a transformat cetățenii în criminali.

Guvernul local a realizat destul de repede că forțele de ordine trimise de Marea Britanie nu puteau face față numărului mare de infracțiuni, așa că au creat un nou departament pentru aplicarea legilor, denumit Rondul de Noapte.

Era nevoie și de personal pentru această nouă divizie, însă cetățenii Australiei de la acea vreme erau mai mult infractori decât oameni de bună credință. Pentru că singura resursă umană a Guvernului era în închisori, au decis să aleagă 12 deținuți, cei mai bine-crescuți dintre toți. Aceștia au fost împărțiți în patru grupuri și au primit responsabilitatea „gărzii de noapte”. Chiar dacă nu aveau mari speranțe în ceea ce privește reușita programului, grupul de deținuți s-a dovedit a fi extrem de eficient, așa că autoritățile au extins proiectul.

Deși erau foști pușcăriași, primii polițiști ai Australiei au reușit să se impună în fața cetățenilor

Dacă la început Rondul de Noapte a fost efectuat doar în New South Wales, începând cu anul 1790 acesta s-a extins și în Sydney. Noi deținuți au fost introduși în program și s-au transformat în ofițeri de poliție. În 1796, Departamentul de Poliție din Australia a urmat modelul celui din Londra, iar polițiștii au fost plasați sub conducerea magistraților locali.

Programul Rondu de Noapte a devenit, treptat, un model de referință, iar în următorii 30 de ani, lucrurile au evoluat. Departamentul din Sydney a ajuns să aibă peste 60 de jandarmi, marea majoritate a acestora fiind foști deținuți. Forțele de ordine se dezvoltau și ele, așa că au început să fie împărțite pe departamente: Frontieră, Poliția călare și Poliția apelor.

Cel mai important rol în aplicarea legilor locale l-au avut polițiștii călare, susțin istoricii. Ei puteau ajunge în zonele depărtate de oraș și erau capabili să monitorizeze transportul mărfurilor pe teritoriul statului.

În secolul al XIX-lea, lucrurile s-au mai schimbat puțin, iar Departamentul de Poliție a primit acordul să recruteze forțe de muncă și din Insulele Britanice. Recruții primeau un bilet gratuit către Australia, în schimb ei trebuiau să își ofere serviciile Poliției timp de trei ani.

Deși Rondul de Noapte a fost creat din deținuți, ai eu reușit să impresioneze prin competența lor. Departamentul a reușit să reducă considerabil criminalitatea și rata de infracționalitate de pe întreg teritoriului Australiei.