Oamenii, în cea mai mare parte, numără în fragmente de 10; acesta este fundamentul sistemului zecimal.
Însă, în ciuda adoptării sale într-un procentaj destul de mare, sistemul de numerație în baza 10 rămâne un sistem complet arbitrar, care a apărut dintr-un singur motiv foarte simplu: avem cinci degete la fiecare mână. Și, după cum mulți matematicieni subliniază, baza 10 nu este lipsită de probleme. În numărul 12, susțin ei, se află cu adevărat nucleul corectitudinii și exactității.
Sunt multe persoane care pledează pentru abandonarea sistemului de bază 10 în favoarea sistemului de bază 12. Deoarece 12 este divizibil cu mai mulți factori decât 10 (1, 2, 3, 4, 6 și 12 versus 1, 2, 5 și 10), un astfel de sistem ar propulsa sistemul matematic în diferite moduri. Dar un sistem de genul acesta ar implica, totodată, un alt tip de schimbări; de exemplu, ceea ce știm ca 20 ar însemna 24 (2x12), 30 ar însemna 36 și așa mai departe.
Într-adevăr, există multe exemple de situații în care este folosit sistemul de numerație în baza 12. Rigla unui tâmplar are 12 subdiviziuni, sunt 12 luni într-un an, iar ziua este măsurată în două seturi de 12. În plus, în geometrie, un cerc este plin de subseturi și superseturi de 12 – fiind măsurat în grade (un cerc de 360 de grade este format din 30 de seturi de 12). Alegerea unui sistem de bază de numere depinde și de ceea ce urmărești să faci cu acel număr. La fel cum sistemul în baza 10 are unele avantaje, sistemul în baza 12 sau cel în baza 60 vin cu altele. Și toate au servit într-un anumit fel în diferite societăți, de-a lungul istoriei. Dacă cineva a inventat ceva și a fost folosit la momentul respectiv, înseamnă că era benefic și când altcineva a venit cu o idee pentru o schimbare, înseamnă că poate a fost momentul potrivit pentru a face asta. Acest lucru se poate întâmpla în multe domenii, la fel ca în cazul jocului interesant numit blackjack, care a apărut în secolul al XVII-lea. De când Edward Thorp și-a dezvoltat sistemul inițial de numărare a cărților, au fost dezvoltate alte zeci de sisteme, cu diferite grade de dificultate și eficacitate. Și, deși unele sunt văzute ca fiind mai eficiente, iar altele mai puțin, conceptul rămâne același: păstrând un raport între cărțile mici și cele mari, jucătorii primesc indicații mai bune atunci când situația trece în avantajul lor.
Interesant este că baza 10 nu este universală în societățile umane. Mayașii erau cunoscuți ca folosind un sistem de bază 20, iar babilonienii au dezvoltat un sistem folosind seturi de 60. De asemenea, s-au folosit baza 8 și baza 16 (sistemul hexazecimal), în principal din motive de calcul (sferturile și optimile erau simplificate). Dar aceste seturi alternative nu sunt încă ideale pentru aplicațiile zilnice, umane. Baza 20 nu este excelentă pentru numărarea degetelor; a avea dexteritate la calcule este ca și cum ai deține un as în mânecă, iar mulți dintre noi nu avem nici măcar mâneca. Baza 8 este pur și simplu prea mică, iar baza 16 și baza 60 sunt prea dificile.
Ideea de numere și a procesului de numărare depășesc cu mult înregistrările din istorie. Există unele dovezi arheologice care sugerează că oamenii numărau și în urmă cu 50.000 de ani. Cu toate acestea, nu știm cu adevărat cum a început sau s-a dezvoltat acest proces în timp. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să presupunem cum au progresat lucrurile. Nu este greu de crezut că și primii oameni aveau simțul aprecierii, a „puținului” și a „ multului”. Chiar și unele animale mici s-au dovedit a avea un astfel de simț. De exemplu, un naturalist povestește despre cum scotea în secret câte un ou în fiecare zi din cuibul unui fluierar. Femela observa și depunea cu sârguință un ou suplimentar în fiecare zi, pentru a-l compensa pe cel lipsă. Unele cercetări au arătat că găinile pot fi instruite pentru a distinge între numărul par și impar de bucăți de mâncare. Având în vedere aceste tipuri de descoperiri, nu este greu de conceput că primii oameni aveau cel puțin un astfel de simț similar.
Recomandările noastre
