Preotul Robert Spitzer a menționat dovezi ale tărâmului spiritual în studiile de experiențe aproape de moarte („near-death experiences – NDE”) de-a lungul anilor. Acest lucru l-a determinat pe un cunoscut blogger să verifice mai multe studii despre NDE încă de la mijlocul secolului al XX-lea, din perspectivă spirituală.
Un set de date în studiul lui Geena Athappilly (MD), Bruce Greyson (MD) și Ian Stevenson (MD), toți psihiatri practicanți, a fost deosebit. Dintre pacienții care au suferit NDE înainte de 1975, 64,3% au decis să revină la viață. Cu toate acestea, după 1975, doar 36,4% au făcut acest lucru. Restul de 63,6 la sută s-au bucurat atât de mult de experiența lor de după moarte încât au trebuit să fie readuse la viață de o ființă mistică pe care au întâlnit-o acolo, au povestit ulterior subiecții.
S-au verificat datele demografice ale eșantionului. Era un eșantion predominant feminin, covârșitor caucazian de origine europeană și creștin. Alte date au arătat că din 1976, căldura extremă a lovit Europa. Aceasta a provocat decese din cauza incendiilor forestiere din Portugalia și Spania. Planurile de urgență din cauza căldurii au fost declanșate și în Franța, Olanda, Elveția și Anglia. Un focar de gripă porcină (H1N1) a avut loc în Statele Unite, ceea ce a dus la temeri de o pandemie potențial devastatoare.
Pot provoca aceste evenimente grave, în experiențele aproape de moarte, dorința de a nu reveni la viață ?
Ar putea aceste evenimente și, altele, asemănătoare să explice preferința crescută a persoanelor care au suferit decese clinice de a rămâne în mângâierea cerului și de a nu reveni la viața lor așa cum o știau?
Aceste întrebări sunt importante pentru a reflecta astăzi, într-o perioadă în care Filipinele sunt devastate de pandemia Covid-19. Mulți oameni au murit în izolarea unităților de carantină unde au stat. Adesea, au murit singuri, fără o rudă sau un preot prezent pentru riturile finale și ultima mărturisire.
În timp ce mulți dintre noi se tem de moarte din cauza infecției, ne-am gândit vreodată la cei care au murit? Oare nu preferaseră, în schimb, bucuria casei lor cerești în locul vieții lor în acest pământ invadat de virusuri? Dacă frica de a muri predomină mintea noastră, atunci această lume, în ciuda necazurilor și grijilor sale, poate fi încă un loc reconfortant în care să trăiască. Cei care au ignorat protocoalele personale de siguranță, sunt gata să moară așa cum își presupun că sunt?
Poate că, oricât ar fi de temători de a muri oamenii, este timpul să reflectăm la asta, astfel încât viața noastră să se schimbe în bine după aceea.
Recomandările noastre
