HBO i-a dedicat un documentar de succes, iar Hollywoodul s-a grăbit să țină pasul, având în lucru un film, în care personajul ei este interpretat de actrița de Oscar Jennifer Lawrence.

Pelicula se va numi „Bad Blood”, adică „Sânge rău”. Pentru că sângele a fost cel care i-a permis tinerei americance Elisabeth Holmes să prostească o lume întreagă, în frunte cu unii dintre cei mai puternici oameni ai lumii – politicieni și oameni de afaceri deopotrivă. Și nici nu a avut nevoie de prea mult. O picătură de sânge a fost suficientă pentru a o transforma pe Elisabeth Holmes în multimiliardară la nici 30 de ani.

Miliardară la 30 de ani, dar falită la 32

În 2014, o blondă de 30 de ani cu ochi albaștri, bulversant de mari,

își făcea debutul în prestigioasa revistă Forbes, care o numea cea mai tânără femeie devenită pe cont propriu multimiliardară, averea ei fiind estimată la acea dată la nu mai puțin de 4,5 miliarde de dolari. În 2015, Forbes i-a menținut tinerei titlul. Chipul ei a apărut chiar și pe coperta revistei, unde americanca a fost fotografiată ținând ferm între degete însăși sursa averii ei: o minusculă fiolă rubinie.

Cu doar an mai târziu, din imperiul lui Elizabeth Holmes se alesese deja praful, revoluționara ei invenție dovedindu-se nu doar un fâs, ci o escrocherie în toată legea, cu ajutorul căreia dusese de nas o întreagă pleiadă de nume celebre, între care mai mulți foști secretari de stat americani și afaceriști celebri, precum magnatul Rupert Murdoch. Acum, Forbes îi estima averea la... zero dolari. Revista a făcut mențiunea decăderii lui Holmes ca pe un soi de notă de subsol, reprezentanții săi simțindu-se probabil profund stânjeniți că, la fel ca mulți alții, au căzut și ei, cu un zgomot sec, în plasa tinerei americance.

Cum a început totul: primul păcălit, un respectabil profesor de la Stanford

Elizabeth Holmes provenea dintr-o familie nu bună, ci foarte bună din Washington, dispunând de relații la cel mai înalt nivel în mediul politic și de afaceri. Dar și de o ambiție pe măsură. Așa se face că părinții ei au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-și vedea fata înscrisă la una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Stanford.

La facultate, una dintre profesoare s-a numărat printre primele persoane care au remarcat o trăsătură definitorie a domnișoarei: ea nu era sub nicio formă dispusă să accepte noțiunea de „imposibil”. Indiferent de contra-argumentele de bun simț cu care era confruntată, Elizabeth Holmes se arăta de pildă convinsă că antibioticele ar putea fi administrate pacienților și sub forma unui simplu plasture. Aceasta a fost una dintre primele idei năstrușnice ale studentei. Au urmat și altele, culminând cu cea care avea să-i aducă renumele mondial.

Elizabeth Holmes a pornit de la ideea că analizele de sânge au câteva neajunsuri fundamentale. Ele sunt neplăcute, mai ales pentru cei cu frică de ace, sunt costisitoare iar rezultatele se lasă adesea prea mult timp așteptate. Căutând o soluție, studenta s-a gândit la crearea unei noi tehnologii, care să permită ca toate analizele să fie făcute cu ajutorul unei singure picături de sânge, prelevate din deget, care să fie introdusă într-o cutiuță-laborator, nu cu mult mai mare decât o imprimantă și capabilă să realizeze rapid, ieftin și în condiții de deplină siguranță toate testele dorite. Însă profesoara ei cea sceptică nici nu a vrut să audă de un asemenea proiect, pe care l-a considerat o aiureală totală. Ea a îndrumat-o totuși către un alt coleg, în persoana profesorului de inginerie chimică Channing Robertson. Și așa a început nebunia. Dăruită cu o alură de om serios, care știe perfect ce spune și ce vrea, tânăra nu numai că și-a convins profesorul că proiectul este viabil, dar l-a și transformat pe dată în primul ei angajat.

Femeia în negru, pe model Steve Jobs

Acum, că știm deznodământul poveștii, pare incredibil că un ditamai profesorul de la Stanford, om în vârstă și cât foarte respectat, s-a putut lăsa amăgit într-un asemenea hal de o puștoaică entuziastă. Pe de altă parte, în apărarea lui, trebuie să recunoaștem un lucru. Drept „imposibile” au fost catalogate la vremea lor și proiectele lui Steve Jobs, creatorul imperiului Apple, Bill Gates, fondatorul Microsoft, ori Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook. De altfel, pășind pe urma celor trei exemple de succes, Elizabeth Holmes a renunțat la facultate în 2003, la numai 19 ani, hotărând să nu mai piardă vremea și să-și transforme visul în realitate.

Drept armură, ea și-a construit o imagine de maxim impact, purtând veșnic (tot după modelul lui Steve Jobs) mereu aceleași haine negre, între care și un pulover pe gât, care-i punea în valoare părul blond, ușor (dar studiat) răvășit și ochii mari, care clipeau arareori, aruncând priviri stranii, oarecum holbate, ca de bufniță, dar denotând totodată inteligență vie, concentrare și atenție. Totul dublat de efectul puternic, provocat fără greș de vocea neobișnuit de joasă pentru o femeie. „Posibilul cyborg” Elizabeth Holmes, așa cum a fost ea numită în glumă în presa americană, se afla mai degrabă la antipodul senzualității, însă avea un magnetism de necontestat, cu ajutorul căruia a sucit cu ușurință multe minți considerate printre cele mai luminate.

Cum a reușit Holmes să formeze cel mai ilustru consiliu de administrație din istoria corporatistă a SUA

După ce a renunțat la facultate, luând după sine și unul dintre respectabilii ei profesori, primul pas important făcut pe calea succcesului de puștoaica de 19 ani a fost să se înconjoare și de alți oameni, care deja se bucurau de averi fabuloase, faimă și respect. Nu i-a fost greu. Îl avea deja la dreapta ei pe Channing Robertson, iar faptul că reușise să convingă un specialist de talia lui să i se alăture era deja un argument în sine în favoarea așa-zisei ei „misiuni” de a ușura viața pacienților cu ajutorul revoluționarului sistem pe care dorea să-l pună pe picioare. La aspectele ținând de tehnologie sau de știința medicală propriu zisă nu se pricepea, desigur, niciunul dintre potențialii ei investitori. Aceștia proveneau în special din mediul politic și de afaceri.

Cu politicienii, mai e cum mai e, dar vă veți întreba cum a fost totuși posibil ca și unii oameni de afaceri redutabili să cadă victime unei puștoaice. Ei bine, investițiile făcute pe baza unui instinct sau impuls nu sunt chiar atât de rare cum ne-am putea închipui, nici măcar în cazul magnaților. Iar fondatoarea Theranos pur și simplu inspira încredere. Și entuziasm.

N-a trecut mult și, folosindu-se din plin de relațiile la nivel înalt ale familiei ei și de carisma personală, Elizabeth Holmes s-a înconjurat de o echipă formată din 12 veritabili granguri, între care foștii secretari de stat americani George Shultz și Henry Kissinger, fostul secretar al apărării William Perry, fostul amiral al Marinei SUA Gary Roughead, foștii senatori americani Bill Frist și Sam Nunn, precum și Riley Bechtel, care conducea corporația cu același nume. Nu este așadar de mirare că Holmes a fost aclamată de presă pentru formarea „celui mai ilustru consiliu din istoria corporatistă a SUA”.

Carlos Slim și Rupert Murdoch, printre marii păcăliți din lumea afacerilor

În ceea ce privește banii, aceștia s-au scurs către compania tinerei, botezate Theranos, într-un șuvoi neîntrerupt. Primul investitor a fost tatăl unui amic cu care copilărise Elizabeth Holmes și care i-a semnat pe dată fetei un cec de un milion de dolari. Până în 2004, ea colectase alte cinci milioane de dolari. În 2010, blonda dispunea deja de peste 92 de milioane. Printre investitorii ei celebri s-au numărat Rupert Murdoch (deținător al celui de-al doilea mare conglomerat media din lume), miliardarul mexican Carlos Slim (desemnat în prezent cel de-al șaselea cel mai bogat om din lume), Riley Bechtel (despre care deja am vorbit), reprezentanții familiei Walton (fondatorii lanțului de magazine Walmart) ori reprezentanții familiei DeVos, (fondatorii cunoscutei firme Amway și între ai cărei membri se numără și  Betsy DeVos, care avea să devină secretarul educației în mandatul lui Donald Trump). Până în 2014, compania Theranos, care lucra, vezi Doamne, de zor la crearea dispozitivului minune care urma să revoluționeze din temelii modul în care se fac analizele de sânge, ajunsese să fie evaluată la nouă miliarde de dolari. Iar Elizabeth Holmes, acum în vârstă de 30 de ani, deținea 50% dintre acțiuni.

Secrete păstrate cu sfințenie: cum erau păcăliți oamenii

Vreme de circa zece ani, Elizabeth Holmes a activat cu maximă discreție, compania ei neavând nici măcar un site web și nedifuzând niciodată comunicate de presă. Nu era lucru de mirare. Multe companii adoptă această atitudine secretoasă atunci când se concentrează pe lansarea unor produse tehnologice cu totul și cu totul noi, măcar de frica unei posibile concurențe. Firma era secretoasă chiar și cu investitorii ei, pe care tânără i-a avertizat de la bun început că n-au voie să-și bage nasul unde nu le fierbe oala, totul fiind strict confidențial. Până și cei care intrau în sediu erau obligați să semneze clauze de confidențialitate severe.

Compania a ieșit însă în lumina reflectoarelor în 2013, când Theranos a anunțat un parteneriat cu lanțul de farmacii Walgreens, a cărui cifră de afaceri se ridică la peste 47 de miliarde de dolari. În unitățile speciale amplasate în miile de farmacii Walgreens, oamenii puteau acum să-i facă testele de sânge de la Theranos. Sau cel puțin așa credeau. „Meniul” era fabulos: cu o singură picătură de sânge, se puteau face circa 250 de teste sangvine. Prețul era incredibil de scăzut, iar rezultatele veneau în numai 24 de ore, via e-mail. Grozav, nu-i așa? Ei bine, nu. Uneori, când ceva este prea frumos ca să fie adevărat, chiar nu este adevărat.

După cum s-a constatat ulterior, Theranos nu realizase cine știe ce progrese tehnologice. Cutiuța numită Edison, care ar fi trebuit să slujească drept micro-laborator, era un eșec lamentabil. Lucru de așteptat, dat fiind că ideea pur și simplu nu era viabilă. Elizabeth Holmes susținea însă cu încăpățânare că totul merge ca pe roate și evita, totodată, să dezvăluie prea multe, sub pretextul că are datoria să protejeze secretele vizând produsele revoluționare ale companiei. Întrebată de un jurnalist cum funcționează, în linii mari, metoda folosită pentru realizarea revoluționarelor analize de sânge, ea dat un răspuns descris de acesta ca fiind „comic de vag”. Acest comentariu, aparent inofensiv, avea în curând să contribuie decisiv la destrămarea imperiului tinerei americance.

Pe potențialii investitori, Elizabeth Holmes îi prostea destul de ușor. Aceștia erau chemați la sediul companiei, unde li se preleva picăturica de sânge, care era apoi introdusă, sub ochii lor, în presupusa cutie „magică”. Afaceriștii erau apoi invitați la o cafea sau la un tur al companiei. În timpul acesta, un lucrător de la Theranos lua repede proba de sânge și o ducea în laboratoarele clasice existente în sediu, care erau într-adevăr performante, dispunând de tehnologia de vârf deja existentă pe piață, cum ar fi fost cea de la Siemens. Rezultatele veneau apoi repede și potențialii investitori plecau mulțumiți.

Cum rămânea însă cu ceilalți? Cu miile de americani care-și făceau teste Theranos la farmaciile Walgreens? În primul rând că foarte des li se spunea că, pentru tipul de test dorit de ei, este totuși preferabil ca, în loc de o singură picătură de sânge, să li se preleve o probă obișnuită. Sângele era apoi cel mai adesea analizat prin mijloace clasice. Dar nu oricum. Ci prost. Ba chiar foarte prost, după cum avea să se constate. Situația era dramatică. Mulți pacienți doreau de pildă să afle dacă suferă sau nu de boli grave și contagioase, precum sifilis. Iar rezultatele veneau aleatoriu – ceea ce ne demonstrează că prețurile infime au uneori, la rândul lor, un preț.

După cum avea să releve documentarul HBO dedicat cazului Theranos, înșelătoriei i-au căzut victime chiar și angajații care prelevau neștiutori testele în farmacii. Una dintre fostele salariate a mărturisit că nu numai că obișnuia să-și facă ea însăși analizele la Theranos, dar că a trimis acolo și probele de sânge ale altor membri ai familiei. Apoi au început însă, ușor-ușor, să apară suspiciunile. Mai ales atunci când o cunoștință a angajatei i-a spus că-și face de ani de zile analizele în altă parte și că rezultatele diferă de la cer la pământ. Angajata a dorit și ea să facă o asemenea comparație, efectuându-și testele în alt loc. Și a fost șocată de rezultat. Iar cazul ei nu a fost singular.

Dezastrul

Întâmplarea face ca 2015 să fi fost pentru Elizabeth Holmes anul în care a cunoscut atât culmea gloriei, cât și gustul amar al unei decăderi abrupte. Anul a debutat frumos. Descrisă de mulți ca fiind un geniu, un al doilea Steve Jobes, ea era aclamată pe coperțile unor reviste celebre, precum Forbes sau Fortune, și era invitată la emisiuni de mare impact, precum cea în care a conversat cu fostul președinte american Bill Clinton. Dar buboiul stătea să se spargă.

În luna octombrie, jurnalistul John Carreyrou, de la „The Wall Street Journal” (aceeași revistă care a provocat decăderea fostului președinte american Richard Nixon, în urma scandalului Watergate, devenit la rândul său subiect de film) a dezvăluit o parte dintre neregulile de la Theranos. El avea să povestească ulterior că două lucruri l-au determinat să abordeze acest caz dificil: un indiciu furnizat de un expert medical, care avea anumită bănuieli cu privire la mașinăria numită Edison, și comentariul colegului său de breaslă privind descrierea „comic de vagă” făcută de Elizabeth Holmes modului în care ar fi funcționat presupusul micro-laborator. Atras de subiect, John Carreyrou a început o documentare temeinică, obținând mărturii de la unii dintre foștii angajați ai Theranos, dar și unele documente incriminatoare.

Riposta lui Elizabeth Holmes a fost dură. Ingenioasă ca de obicei, tânără avusese grijă să includă în redutabila ei echipă și un avocat celebru, de a cărui loialitate s-a asigurat oferindu-i inclusiv acțiuni la Theranos. De-a lungul strălucitei sale cariere, David Boies i-a reprezentat de pildă pe Al Gore împotriva fostului său contracandidat la președinția Statelor Unite, George W. Bush sau pe cunoscutul producător american Harvey Weinstein, acuzat de hărțuire sexuală. El a reprezentat de asemenea guvernul Statelor Unite în procesul împotriva companiei Microsoft. David Boies era un avocat de temut, uns cu toate alifiile și care semăna groaza în cei care se puneau cu el. Unul dintre foștii angajați ai Theranos, acuzat de Boies că i-ar fi furnizat informații confidențiale jurnalistului Carreyrou, s-a văzut de pildă silit să cheltuiască circa 500.000 de dolari pentru a se apăra de acuzațiile privind încălcarea clauzelor de confidențialitate. Norocul lui că venea dintr-o familie înstărită. Ghiciți cine era: nimeni altul decât nepotul fostului secretar de stat George Shultz. Cel care o susținea cu ardoare pe Elizabeth Holmes. Și care a continuat să se încreadă în tânăra americancă aproape până în ultima clipă când, în sfârșit, a înțeles că nepotul lui avusese dreptate atunci când a ridicat mari semne de întrebare în privința ei.

David Boies nu s-a mulțumit să-i hărțuiască pe cei care i-au oferit jurnalistului Carreyrou informații, ci și-a folosit întregul arsenal avocățesc pentru a încercat să împiedice apariția altor articole pe această temă. La rândul ei, Elizabeth Holmes a apărut la scurtă vreme după dezvăluirile publicate de „The Wall Street Journal” într-o emisiune, în care s-a victimizat, negând acuzațiile și afirmând că „Asta se întâmplă atunci când te străduiești să schimbi lucrurile, mai întâi zic că ești nebun, după aceea se luptă cu tine și apoi, dintr-o dată, schimbi lumea”. Atât de încrezătoare și-a susținut fondatoarea Theranos nevinovăția, de atunci și până acum, încât sunt destui dintre cei care cred că ea însăși a fost de fapt luată de val, ajungând să creadă cu tărie în propriile minciuni.

Procesul lui Holmes a fost amânat pentru august, după ce avocații au anunțat că este însărcinată

Între timp, autoritățile americane din domeniul medical au început la rândul lor să investigheze cazul, constatând numeroasele nereguli de care s-a făcut vinovată compania Theranos în decursul timpului. Dar procesul în care este judecată Elizabeth Holmes și în urma căruia aceasta riscă să se aleagă cu 20 de ani de închisoare, a fost amânat în repetate rânduri. O ultimă lovitură de teatru dată de Holmes a fost anunțul avocaților ei, potrivit căruia este însărcinată, urmând să nască în iulie, motiv pentru care procesul a fost din nou amânat, de data aceasta pentru data de 31 august a acestui an.

Până la procesul propriu zis, bătălia în justiție a continuat pe alte fronturi. În februarie 2020, în urma unei solicitări formulate de avocații lui Holmes, un judecător a decis în favoarea renunțării la unele dintre acuzațiile aduse împotriva ei și a lui Balwani. Magistratul a apreciat că, în condițiile în care analizele de sânge au fost plătite de companiile de asigurări medicale, pacienții nu au fost în fond lipsiți nici de vreo sumă de bani și nici de vreo proprietate. În aceste condiții, procurorilor nu li se va permite să susțină în instanță că doctorii sau pacienții au fost victime ale fraudei. În luna septembrie, „Bloomberg News” a afirmat că echipa de apărători ai lui Elizabeth Holmes ar putea susține că aceasta are probleme psihice. Iar în februarie 2021, procurorii federali i-au acuzat pe Holmes și pe foștii ei colaboratori că au distrus dovezi în ultimele zile de activitate ale companiei Theranos. Avocatul lui Holmes a contracarat sec, arătând că guvernul este cel vinovat pentru incapacitatea sa de a proteja dovezi de o asemenea importanță.

Foto: Techcrunch