Într-un editorial de excepție, jurnalistul şi scriitorul Michael Peck analizează comportamentul Rusiei în ceea ce privește armele pe care le dezvoltă şi cât de periculoase sunt pentru omenire.

În opinia scriitorului Michael Peck „Nu putem ști cu siguranță ce a fost în mintea lui Vladimir Putin când s-a lăudat că Rusia dezvoltă o rachetă de croazieră „invincibilă” cu propulsie nucleară, o torpilă nucleară și alte arme strategice. Poate că a crezut că-şi arată puterea în faţa Washingtonului.

Autorul face referire la anunțul cu mare pompă al președintelui Vladimir Putin care spunea că țara lui s-a dotat cu noi arme „invincibile”, cu rază nelimitată, imposibil de interceptat. Rachetele cu propulsie nucleară fac parte din acest arsenal, estimează experții, dând asigurări că nu sunt puse la punct și ar putea să nu fie niciodată.

Dar un lucru pe care cu siguranță nu l-a intenționat a fost să sporească șansele unui război nuclear. Nu armele sunt problema: experții occidentali ridiculizează o rachetă de croazieră cu energie nucleară ca un Edsel atomic, un concept eșuat pe care americanii și sovieticii l-au aruncat în anii 1950”, scrie autorul editorialului.

Autorul face referire la „Arma de nouă generaţie”, cu certitudine un nou tip de rachetă cu propulsie nucleară, a cărei fezabilitate este pusă în discuție de numeroși experți.

Michael Peck spune că „Problema este atunci când liniile dintre armele convenționale și cele nucleare devin neclare.  Atunci când forțele convenționale și nucleare sunt situate în aceeași zonă, astfel încât un atac asupra trupelor obișnuite poate fi confundat cu un prim atac care vizează distrugerea factorului de descurajare nucleară al unei națiuni, aceasta este, de asemenea, încurcătură.

O nouă generație de arme convenționale rapide, greu de doborât, cum ar fi rachetele de croazieră hipersonice care zboară mai repede decât Mach 5, sunt mai mult decât arme devastatoare pe câmpul de luptă. Ele ridică spectrul unui atac surpriză folosind arme non-nucleare, forța de atac nucleară a unui adversar.

Aceste noi arme convenționale cresc de fapt șansele unui război nuclear

Este opinia expertului în controlul armelor James Acton, codirector al Programului de politici nucleare de la Fundația Carnegie pentru Pace Internațională. Acton, alături de experți ruși și chinezi, a scris un raport la sfârșitul anului trecut despre această încurcătură nucleară.

Care este interesul să ai o rachetă cu propulsie cu energie nucleară? Acela de a avea o rachetă cu rază în principiu nelimitată. Și cu o rază de acțiune nelimitată, poți face ocoluri mari pentru a lovi adversarul în zone expuse, poți folosi traiectorii nesupravegheate, pentru a ocoli și surprinde radarele americane și apărarea lor antirachetă

„O preocupare durabilă în rândul conducerii Rusiei este amenințarea unei greve masive de dezarmare care utilizează arme non-nucleare de înaltă precizie”, potrivit raportului Carnegie. „Într-un conflict non-nuclear, SUA ar putea provoca, din greșeală, îngrijorarea că un astfel de atac de forță era în curs. De exemplu, deoarece submarinele și bombardierele strategice sunt ținute la aceleași baze ca și navele și avioanele de uz general, atacurile concepute să țintească pe acestea din urmă ar putea să le distrugă fără intenţie”.

Raportul s-a axat pe modul în care Rusia și China tratează războiul nuclear diferit față de Statele Unite, inclusiv amestecarea forțelor nucleare cu cele non-nucleare. Trebuie menționat faptul că rușii au o obsesie privind apărarea antirachetă americană și amenințarea pe care ar putea-o reprezenta pentru forța lor de descurajare, adică ei se tem că americanii vor avea într-o bună zi capacitatea de a le neutraliza arsenalul prin mijloace ofensive și defensive. Iar acest lucru datează din vremea Războiului Rece și a Războiului Stelelor al lui Ronald Reagan.

Rușii își înmulțesc opțiunile pentru a fi siguri că pot penetra apărările antirachetă americane

De exemplu, în timp ce administrația Trump considera direcționarea sateliților ca o amenințare existențială care ar putea merita un răspuns nuclear, China nu vedea acest lucru la fel.

„Unii analiști chinezi, în special cei care susțin utilizarea armelor antisatelit într-un război regional limitat împotriva Statelor Unite, tind să vadă ceața îngroșată a războiului care ar rezulta din astfel de greve ca un avantaj militar tactic pentru China”, mai arată raportul Carnegie. „O altă consecință, totuși, este că Statele Unite ar putea interpreta greșit mișcările militare chineze - cum ar fi exerciții sau mobilizarea forțelor rachete - ca pregătiri pentru utilizarea efectivă a armelor nucleare”, a concluzionat autorul în editorialul scris în 2018... dar atât de actual.

Concluzie: „Există o dimensiune politică importantă pentru Vladimir Putin: el vrea să arate că Rusia rămâne o mare putere militară”, a declarat un şef al unui serviciu de informații, şi continuă: „Rușii au asociat întotdeauna puterea politică cu puterea militară”.

„Este o dimensiune de fațadă, naționalistă, extrem de importantă. Putin vrea să arate că Rusia dezvoltă sisteme pe care Statele Unite nu le au, că ea sprijină competiția tehnologică”.