În timpul crizei refugiaților, ca și în pandemie, relația dintre politicienii germani și populație a fost o cauză majoră a eșecului. Un fiasco provocat în special de frica de a nu fi taxat drept ”naționalist”, explicat pe larg într-o analizăde publicația NationalInterest.

La începutul pandemiei covid-19, părea că Germania se descurcă mai bine decât Regatul Unit, SUA și multe alte țări. Dar, în ultimele luni, lucrurile au început să stea invers: America și Marea Britanie au două dintre cele mai reușite campanii de vaccinare din lume, în timp ce Germania rămâne cu mult în urmă, subliniază publicația americană.

NI consideră că motivul eșecurilor Germaniei ține de relația sa disfuncțională cu tot ceea ce înseamnă „național”. Chiar și cuvântul „națiune” nu e văzut cu ochi buni de mulți membri ai clasei politice germane, intelectuali și mass-media. Oricine insistă asupra faptului că guvernul ar trebui să pună pe primul loc interesele oamenilor, mai ales acum, în achiziționarea vaccinurilor, este etichetat imediat „naționalist”.

În plus, e tot mai clar că guvernul Merkel a decis să delege achiziția de vaccinuri către UE din cauza fricii aproape paranoice de a nu fi ștampilat drept „naționalist al vaccinului”. La Londra și Washington această teamă nu există.

În cazul Germaniei, consecința este că, deși unul dintre primele vaccinuri a fost dezvoltat de compania germană BioNTech, fiind finanțat cu sute de milioane de euro de contribuabilii germani, țara are acum mai puține vaccinuri disponibile decât multe alte țări.

Problemele cu care s-a confruntat Germania în timpul crizei refugiaților din 2015-2016 au avut aceeași cauză. Și aici acțiunile guvernului Merkel, sau eșecul de a acționa, au fost puternic determinate de relația cu națiunea. Și lucrurile au mers atât de departe încât Merkel a ajuns să recunoască public că nu poate proteja granițele propriei țări.

Lupta împotriva criminalității organizate a eșuat și ea adesea din cauza fricii paranoice că oricine adoptă o linie dură ar putea fi etichetat „xenofob” și, prin urmare, „naționalist”. Prin urmare, infracțiunile comise de clanurile arabe, care pare că domină crima organizată în multe orașe germane, au fost ascunse.

Megalomania nemțească

Acest complex german este legat de o megalomanie specific nemțească, de o mândrie excesivă. Acest lucru este evident în lupta împotriva schimbărilor climatice. Deși Germania este responsabilă doar pentru 2% din emisiile globale de CO2, mulți politicieni germani declară în mod explicit că țara ar trebui să fie un model pentru restul țărilor.

Toate acestea sunt ecouri ale vechiului slogan „Am deutschen Wesen mag die Welt genesen” - „Prin valorile germane lumea va fi vindecată”. Afirmația cum că Germania poate fi un model pentru întreaga lume în politica energetică este cu atât mai ridicolă cu cât alții susțin că Germania a adoptat „cea mai proastă politică energetică din lume”.

Germania este mândră de programul său de dezafectare a centralelor nucleare și a celor pe cărbune, deși energia nucleară este una dintre cele mai ecologice surse de energie. Din cauza politicilor iraționale în domeniul energiei, prețurile energiei electrice din Germania sunt acum cele mai mari din lume. În Germania, de exemplu, un kilowatt oră costă 31 de cenți, în timp ce în Polonia prețul este de doar 13 cenți.

Criza refugiaților a confirmat de asemenea că afirmația misionară a Germaniei că „Prin valorile germane lumea va fi vindecată” e praf în vânt. Merkel a crezut că poate convinge Europa să-și deschidă frontierele în fața migranților. S-a înșelat. Una după alta, statele și-au închis granițele, iar Germania a rămas complet izolată cu politica sa privind refugiații.

Speranța Berlinului că celelalte țări vor urma politica Germaniei a fost, de asemenea, evidentă pe tot parcursul crizei coronavirusului. Șefa Comisiei Europene, von der Leyen, a fost dezamăgită cînd a văzut că guvernele Marii Britanii și SUA pun în primul rând interesul propriilor țări, considerând asta o manifestare periculoasă a „naționalismului”, din punctul de vedere german. Dezamăgirea este adesea precedată de auto-amăgire. Și în acest caz, a fost o naivitate să presupună că alte guverne și-ar pune protecția populației undeva, la index.