Pe 20 ianuarie 1933, administrația Atelierele CFR Grivița din București a anunțat că plata salariilor se va face numai daca lucrătorii vor prezenta dovada achitării impozitelor pe ultimii trei ani.

Aceasta a fost scânteia care a dus la greva muncitorilor feroviari din 16 februarie 1933.

Greva s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Crize la nivel mondial, care a lovit în plin și România.

Acțiunea sindicală s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a șapte persoane

În anul 1935, un grup de lucrători și funcționari ai CFR București au luat inițiativa înființării unei societăți cooperatiste de consum și producție, cu secție de credit și economie.

Începutul l-au făcut 190 de salariați ai CFR care, subscriind un capital de 570.000 lei în părți sociale de câte 3000 lei, au putut deschide cooperativa.

În imediata apropiere a Atelierelor CFR Grivița, în inima celui mai populat cartier de ceferiști, s-au deschis marile magazine ale cooperativei „Grivița ceferistă”, cuprinzând secțiuni de coloniale, îmbrăcăminte, menaj, măcelărie, textile etc.

De acolo ceferiștii se puteau aproviziona cu toate mărfurile de care aveau nevoie la prețul calculat astfel ca să dea cel mai mic profit.

Totul se dădea pe credit.

Fiecare membru al cooperativei putea cumpăra în limita unei anumite sume. La leafă se reținea partea datorată cooperativei.

„Iată cum un grup de slujbași ai statului, toți români, au izbutit prin munca și priceperea lor, să scape de negustorii care îi jefuiau ca-n codru pentru puținul credit acordat.

Prin unirea a 190 de oameni, prin eforturile depuse de președintele și vicepreședintele coopertaivei, d-nii Ștefan Nicolescu și N. David, s-a putut realiza un negoț românesc care vine în ajutorul clasei muncitoare, scutind-o de plata unor dobânzi ucigătoare”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric