Există o veche tradiţie, cu rădăcini în primele secole creştine, prin care corporaţii, oraşe şi chiar ţări să îşi aleagă un protector din rândul sfinţilor; un ocrotitor spiritual.
Tradiţia aceasta se păstrează şi astăzi sau este regăsită, dacă ne gândim la faptul că oraşul Galaţi şi-a ales drept patron pe Sf. Apostol Andrei.
Limbajul creştin, dar mai ales acela al Ortodoxiei, este simbolic prin excelenţă şi, pentru a înţelege motivul pentru care Sf. Ierarh Nicolae a fost ales ca proteguitor al marinarilor, al activităţilor navale şi portuare, se cuvine să aruncăm o scurtă privire asupra biografiei sale, începând prin a spune că este una din marile personalităţi ale calendarului creştin şi că îl cinstesc deopotrivă ortodocşii şi catolicii.
Sf. Ierarh Nicolae a trăit la cumpăna secolelor III şi IV din primul mileniu creştin, într-o perioadă de crude persecuţii (epoca tiranilor Diocleţian şi Maximilian) care se încheie cu edictul de la Milan prin care împăratul Constantin cel Mare dă drept de cetate religiei lui Hristos, în anul 313. Şaptezeci de ani mai târziu, creştinismul devine religie de stat, iar Constantin cel Mare, care prezidase primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), întemeiază Constantinopolul, noua Romă, metropolă care va deveni emblema creştinătăţii răsăritene.
Aşadar, Sf. Ierarh Nicolae L-a mărturisit pe Hristos în epoca de catacombă a creştinismului, motiv pentru care a fost torturat şi întemniţat de conducătorii provinciei Lichia din Asia Mică. A fost eliberat din temniţă odată cu suirea lui Constantin cel Mare pe tronul Imperiului Roman şi a devenit arhiepiscop de Mira Lichia, port la Marea Mediterană. În anul 325, când se întruneşte Sinodul de la Niceea, care a apărat credinţa şi dogma de erezia lui Arie, Sf. Nicolae, prin cuvântul său, consolidează adevărata învăţătură. A luat parte la acest Sobor şi episcopul Gherontie al Tomisului, prieten şi susţinător al Arhiepiscopului de Mira Lichia cu care întreţinea corespondenţă. Aşa încât, blândul ierarh de pe ţărmul Mediteranei este prăznuit de sinaxar şi pentru rolul său de teolog şi apologet creştin.
Dragostea oamenilor simpli şi-a câştigat-o însă datorită minunilor pe care le-a făcut şi datorită milosteniei. În conştiinţa populară, el este ocrotitorul săracilor, al bătrânilor, al fetelor lipsite de zestre şi, bineînţeles, cel ce aduce daruri copiilor de ziua numelui său, sărbătorită pe 6 decembrie.
Între minunile sale, unele petrecute în viaţă, altele după trecerea sa la cele veşnice, se numără salvarea de la înec a unui credincios care, căzut în mijlocul mării de pe o corabie, noaptea, s-a trezit în clipa următoare acasă la el, şi salvarea unei corăbii, în Adriatica, ameninţată cu scufundarea. Acesta este motivul pentru care marinarii, dar şi armatorii şi l-au ales protector. Faptul că a fost ierarhul unei eparhii avându-şi capitala într-un port important a avut, de asemenea, contribuţia sa. Şi poate nu întâmplător, trei negustori maritimi i-au dus moaştele, în mai 1087, din Mira, devastată de păgâni, în oraşul italian Bari, al cărui patron este tot Sf. Nicolae. Însăşi această aducere a moaştelor este prăznuită, la 9 mai, de calendarul nostru creştin şi de cel catolic. Odinioară, în porturile noastre, ca şi în cele greceşti, icoana Sf. Ierarh Nicolae era nespus de răspândită şi de venerată.
Recomandările noastre
