La nivel euroepan, Italia a înregistrat cele mai multe decese provocate de coronavirus. Acum, însă, când mai peste tot cifrele noilor infectări cresc din nou, ţara pare a se descurca mai bine.

Din Milano, Bernd Riegert: Fatima Negrini s-a născut în 1912, cu doi ani înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. "Am fost mereu sănătoasă, o femeie puternică", spune ea astăzi, la trei luni după ce a împlinit 108 ani, la căminul San Faustino din Milano. În luna aprilie a fost testată pozitiv pentru coronavirus. Nu a avut însă simptome. Dumnezeu a uitat-o, spune ea tare şi clar. "Pentru că nu m-a luat la el atunci. Trebuie să mai fac bine aici, deşi sunt în scaun cu rotile!" În mai a primit rezultatul negativ la al doilea test.

Fatima Negrini a supravieţuit bolii care a ucis, până acum, 38.000 dintre conaţionalii ei. "Şi familiei mele îi merge bine", se bucură străbunica. Cei trei fii ai ei au 89, 88 şi 79 de ani. La Milano, Fatima este un exemplu de rezistenţă deosebită. Publicaţia "Corriere della Sera" a scris despre ea. De atunci este cunoscută şi iubită în toată Italia. "Exact la fel de cunoscută precum Berlusconi", spune Fatima zâmbind. Fostul premier Silvio Berlusconi a fost şi el infectat cu coronavirus şi s-a însănătoşit.

Lecţia lockdown-ului

Italia a trecut printr-un regim dur de restricţii. "A fost greu", îşi aminteşte Fatima, pentru că familia nu avea voie să o viziteze. Între timp, regimul este mult mai relaxat. Oamenii au dreptul să se mişte liber. Măştile sunt obligatorii doar în interiorul clădirilor. În aer liber, purtarea măştilor este obligatorie doar între orele 18 şi 6 dimineaţa, în locurile aglomerate. În restaurante se măsoară temeperatura la intrare. Dar nu sunt solicitate nici numele şi nici adresele clienţilor. Rata noilor infectări este, comparativ cu Spania şi Franţa, relativ redusă şi nu creşte atât de rapid precum în ţările vecine. Spitalele nu sunt supraaglomerate iar rata mortalităţii cauzate de COVID-19 este mică.

Care este explicaţia? Mulţi oameni din ţările vecine şi din restul Europei vor să afle reţeta. "În Italia nu am ajuns încă la al doilea val", spune Maria Rita Gismondo. Directoarea laboratorului COVID, din cadrul Universităţii "Sacco" din Milano, crede că numărul mare de decese de la începutul pandemiei, din martie şi aprilie, a reprezentat o lecţie pentru italieni. "Am avut nevoie de o lună pentru a înţelege ce se întâmplă şi cum se răspândeşte virusul", spune ea în discuţia cu DW. "Efectul psihologic este foarte important. În prima fază am fost marcaţi de panică. Contactele personale au fost complet întrerupte. Acum, oamenii se simt mai bine şi mai siguri, pentru că ştiu cum pot controla situaţia. "Între timp, mai explică viroloaga Maria Rita Gismondi, există metode mai bune de tratament, mult mai multe teste şi o anumită rutină. Dacă înainte, la clinica universitară erau internaţi 120 de pacienţi la terapie intensivă, acum sunt numai 5.

"A fost ca un tsunami"

În laboratorul modern, în care sunt prelucrate non-stop testele COVID, ea ne povesteşte că oamenii din Milano şi Lombardia respectă, în cea mai mare parte, regulile: poartă măşti, se spală pe mâini şi păstrează distanţa. "Cred că italienii fac totul bine şi iau prevenţia în serios. Aşa avem acum acestă situaţie relativ bună." Într-adevăr, mulţi poartă măşti, deşi la Milano purtarea nu este obligatorie. Tinerii şi studenţii nu mai petrec serile în spaţiu public. Faimoasă pentru petrecerile în aer liber, piaţa din preajma bisericii San Lorenzo este controlată de poliţie. Şi în marea piaţă din faţa Domului din Milano se adună seara doar grupuri mici. Şi aici este prezentă poliţia.

"Ştim că putem reuşi, dacă respectăm regulile", ne spune voluntara Vanda Gatti referindu-se la evoluţia lentă a infecţiilor în nordul Italiei. Vanda Gatti a transportat cu ambulanţa, la începutul pandemiei, numeroşi pacienţi la spital, în ture de 12 ore, fiind voluntară, pe lângă jobul ei de consultant în comunicare. "Am avut o experienţă traumatizantă. A fost precum un tsunami. Acum suntem mai atenţi." Cei mai mulţi italieni au învăţat din trecut şi au acum mai multă grijă faţă de ceilalţi. Vanda Gatti speră ca Italia să nu ajungă la un al doilea val pandemic. Este însă şi îngrijorată, pentru că în sud oamenii sunt mai puţin atenţi decât în Lombardia, unde au murit jumătate din totalul victimelor din întreaga Italie.

Un avertismentul permanent, atât pentru profesorul universitar Gismondi cât şi pentru voluntara sanitară Gatti, este cimitirul public, aflat nu departe de clinica universitară. Acolo, pe "câmpul 87", au fost îngropaţi în grabă, în martie şi aprilie, cei care nu aveau rude sau ai căror apropiaţi erau tot bolnavi sau în carantină, neputând astfel avea parte de o înmormântare adecvată. 125 de morminte sunt înşiruite aici, acoperite de pietre albe.

Pământul este încă răvăşit. Iarba nu a crescut încă. De abia în doi ani vor putea fi mutate în alte morminte rămăşiţele pământeşti, după cum prevede legea pentru prevenirea infecţiilor în Italia. Autorităţile din Milano se gândesc să ridice aici un fel de memorial care să amintească de pandemie.

Evitarea unui nou lockdown

Autorităţile italiene vor să evite un nou lockdown, cu toate restricţiile sociale şi economice pe care le implică asemenea măsuri. Şi şcolile urmează să rămână deschise. Ele beneficiază acum de teste rapide, pe baza cărora se obţin rezultate în 15 minute. Astfel se va evita trimiterea în carantină a unor clase întregi, sau a profesorilor şi familiilor lor. "Un nou lockdown ar însemna să rămân blocat cu toată familia în casă şi să fac toată ziua teme", spune Matteo di Mauro Morandi. Copilul de zece ani, care trăieşte în nordul oraşului Milano şi este în ultima clasă a unei şcoli primare, îşi dă ochii peste cap doar la acest gând: "Orice, numai să nu mai fiu, din nou, închis în casă."

Aşa că şi Matteo ca şi sora lui Vittoria vor respecta regulile de igienă. Evident că pentru copii nu este simplu, remarcă eleva de 14 ani. Vittoria a fost nevoită să îşi dea examenele online, a schimbat şi şcoala în plină pandemie. "A fost deosebit de complicat, pentru că nu i-am putut cunoaşte pe ceilalţi copii." Între timp, copiii se văd în timpul liber, după cursuri. "Am redescoperit mersul cu bicicleta şi joaca în aer liber", povesteşte tânăra.

Mama celor doi copii, Elena di Mauro Morandi, este ea însăşi profesoară şi le-a predat copiilor acasă. Şi ea vrea să evite cu orice preţ repetarea situaţiei din primăvară. Speră ca oamenii să respecte măsurile de protecţie, chiar dacă uneori sunt enervante. Elena di Mauro Morandi îşi ia pisica în braţe. Animalul a fost partener de joacă şi consolare pentru ea şi copiii ei. În fiecare seară familia urmăreşte ştirile la televizor. Atunci sunt anunţate şi noile cazuri de infectare. Cifrele sunt încă reduse. "Sper că vor rămâne aşa", spune Elena. Iar fiul ei Matteo îşi doreşte un singur lucru: "Toţi oamenii să rămână sănătoşi, iar noi să nu mai purtăm niciodată măşti."

Sursa