Că tot bat alegerile locale la ușă am stat de vorbă cu mai mulți primari, unii la finalul primului mandat, alții după două sau chiar trei.

Trebuie să precizez că cei mai mulți sunt din mediul rural și din orașe mici.

Toți au cam aceleași proiecte și un mare of. Ei spun, cu subiect și predicat, că fără atragerea de fonduri europene, deși niciunul nu face nazuri și la cele guvernamentale, localitățile lor n-ar fi avut și nici nu au vreo șansă să dea înainte.

Localitățile României au ieșit din Epoca de Aur de parcă ar fi trăit în Epoca de Piatră, iar până în 2007, când am intrat în Uniunea Europeană, mai nimic nu s-a schimbat în infrastructura de la sate și din orășele.

Nefiind eu vreun iubitor al birocrației de la Bruxelles, a trebuit să recunosc că, fără programele europene, comunele noastre ar fi rămas în bezna strălucitoarei Epoci de Aur și în noroaiele drumurilor nepietruite ale celei de piatră.

Iată o scurtă culegere de ofuri ale primarilor legate de sfânta noastră birocrație:

„Legea achizițiilor publice este greoaie, stufoasă și cu multe furci caudine”.

„La legea achizițiilor publice s-a mai umblat, e mai acceptabilă față de ce a fost. Mai e o problemă cu termenele, inclusiv la poliție, spre exemplu. Ei n-au un termen să finalizeze un dosar. Ei finalizează dosarul pe care-l doresc, sau pe care îl doresc șefii lor. Dacă primesc ordin să finalizeze un dosar al primarului, pac, pac, într-o săptămână îl duc la Parchet. Pe când la un hoț trec ani de zile, după care procurorul spune că s-a prescris fapta. E o problemă.

Și cu termenele la achiziții publice e la fel, ar trebui să fie mai strânse. De exemplu, când AFIR îți dă o avizare trebuie să o ai în 30 de zile. Păi îți dă în nouă luni, dacă nu mai suni. Ați auzit de AFIR? AFIR e dușmanul poporului român! Da, din cauza celor de acolo nu accesăm fonduri europene, sau le accesăm foarte greu!”.

„La modul de implementare a proiectelor pe fonduri europene aș elimina avizările pe tot ce înseamnă hârtiuțe făcute în interiorul implementării. Pentru orice hârtiuță care o faci în interiorul unui proiect trebuie să mergi la agenția de finanțare să ți se dea aprobare. Aș merge pe sistemul din Polonia și alte state unde se semnează un contract de finanțare cu o sumă și ești verificat la sfârșit”.

Când adunasem spusele primarilor despre necazurile pe care li le fac legile stufoase și proaste, căci ele stau la baza absurdei și păguboasei birocrații, îmi sună telefonul.

Un prieten care se ocupă de dezvoltări imobiliare tocmai pleca dintr-o primărie de unde reușiese, după așteptarea inutilă de rigoare, de săptămâni, să obțină un aviz.

Îi era teamă că va trebui s-o ia de la capăt, deoarece, îmi spune el, între timp s-a modificat legea vânzării terenurilor agricole, la inițiativa fraților Paul și Alexandru Stănescu, cunoscuți la ei în sat ca alde Maka, primul senator și fost viceprim-ministru, iar al doilea președinte al Comisiei pentru Agricultură a Camerei Deputaților.

Mari latifundiari, cei doi parlamentari și lideri PSD, au modelat legea astfel încât ei și cei din tagma lor să aibă propritate la achiziționarea de pământ românesc. Mai dă-i Dracului de mici proprietari!

Dacă nu mă credeți pe mine, citiți AICI ce scria Sorin Ovidiu Bălan pe 11 iunie curent.

Nu mai spun că dacă scapă prin ochiurile plasei legii Maka, amicul meu trebuie să meagă la Ministerul Apărării pentru alt aviz, deși Armata nu a mai cumpărat pământ de nici ea nu mai știe de când…

Păi de ce să fie simplu, când poate fi complicat? Iată o întrebare care poate să ne ajute să decidem cu cine votăm…