Renumitul actor Mihai Mălaimare împlinește, pe data de 27 august, 70 de ani, o aniversare pe care o celebrează cu întâmplări de film și împliniri de vis, pentru care alții ar avea nevoie de mai multe vieți.

Este un actor renumit, director al Teatrului Masca - instituție de cultură înființată imediat după 1989, ce acoperă un tip aparte de performance artistic, dar a fost și politician.

De ce se numește atât de neobișnuit? Probabil mulți și-au pus această întrebare. Povestește chiar actorul, într-un interviu mai vechi. ”Probabil că este o poreclă. Vine dintr-o perioadă în care oamenii nu aveau acte, se identificau în cadrul comunităţii prin apartenenţa la un grup mai amplu. În zona din care venea tatăl meu, în Botoşani, la Copălău, era obiceiul să se facă un fel de prăjitură din făină de mălai şi miere. Probabil că una o fi făcut vreo prăjitură mai lăbărţată şi aşa i-a rămas numele” a explicat Mihai Mălaimare

De ce a fost membru al Biroului Permanent al PCR?

Artistul a recunoscut cu sinceritate de ce a fost membru de frunte al PCR. ”Într-una din zile, prin anul III de facultate, m-au chemat doi oameni la rector. Mi-au zis: «Tovarăşul Mălaimare, noi vă urmărim, sunteţi un student eminent. Şi vă propunem să ne faceţi onoarea de a intra în Partidul Comunist Român». Am intrat imediat! Puteau să-mi spună unii: «Intră, mă, şi tu în Partidul Comunist» şi intrai, că nu era problemă. Dar, când îţi spun că «am fi onoraţi să intraţi în PCR», atunci îţi asumi acest destin”, a spus actorul.

”Sunt artist, am ieşit din Institut şef de promoţie şi am ales Teatrul Naţional. Pentru mine, lumea de afară n-a existat. Treaba mea era acolo, în interiorul acelei clădiri. Eu trebuia să mă nasc ca actor în Teatrul Naţional şi, practic, nu mă interesa ce se întâmpla dincolo. Cu «mult stimate», «mult iubite». Însă, în scrisoare, era şi ceea ce solicitasem eu. Eu voiam un teatru pentru tineret. Apoi, m-am adus la Congres, ca membru al Biroului Permanent.

La Congres, mi-a cerut unul de la Securitate să-i prezint discursul, iar eu i l-am dat. Şi mi-a dat altul, scris cu litere mari. Să nu cumva să vin eu de acasă cu cine-ştie-ce discurs. Problema era că, la haină, aveam două buzunare. Şi, de obicei, puneam hârtiile în cel din stânga. În ziua aceea însă, în buzunarul stâng aveam mai multe lucruri, aşa că l-am pus în cel drept. Când m-am dus la tribună, am băgat mâna în buzunarul din stânga. Şi, bineînţeles, nu era discursul acolo!

La Sala Palatului, erau 5.000 de oameni. M-am albit la faţă şi am zâmbit, aşa, prosteşte. În clipa aia, toţi oamenii au început să aplaude frenetic. Am băgat un fel de one man show! Eu am zâmbit, ăia au aplaudat. Aveau nevoie de figuri noi, de băieţi din ăştia tineri, iar eu eram destul de cunoscut la vremea respectivă. În sfârşit, am găsit discursul, am vorbit, transpirat tot, şi m-am dus la locul meu”, a povestit cu vervă și umor, ca de obicei, Mihai Mălaimare.

O biografie ca în filme

La început, voia să învețe să cânte la vioară şi a intrat la Şcoala de Muzică din Botoşani. N-a făcut performanţă, deşi era talentat. Din fericire, talentul său s-a mutat la băiat, Alexandru Mălaimare, violonist.

În clasa a VIII-a era să fie ultimul din clasă, iar opţiunea de a continua la Şcoala de Muzică a căzut. S-a mutat la cel mai bun liceu din Botoşani, după ce a tocit toată vara. A intrat ultimul, a terminat printre primii. Aşa s-a întâmplat şi la facultate.

”Eram peltic, semi-pregătit. Adică mă pregătisem cu un actor de la Teatrul din Botoşani. La Bucureşti, se făceau meditaţii serioase. Am avut o şansă fantastică. Profesoara mea, Zoe Anghel Stanca, a crezut în mine şi a forţat mâna celorlalţi. Bine, la română eram foarte bun, terminasem liceul printre primii. I-am spart pe toţi. Apoi, la poezii, am luat 7, parcă. Dar problema a fost la monolog. Am recitat ceva din Ionel Teodoreanu. Prost am recitat. Mi-au dat 5 şi media mi-a ieşit undeva la 7.

Mi-a căzut faţa. Am intrat în şoc psihic. De nervi că nu am să intru la Teatru, am spart 4.000 de kilograme de lemne pentru o mătuşă din Bucureşti! Mi-am făcut mâinile rană, nu mă putea opri nimeni. Eram nebun! Ne-au dat rezultatele abia după două săptămâni. Îţi dai seama ce perpelire, ce tensiune dementă? Eram 12 persoane cu media 7. S-a dat o dispensă şi am intrat toţi. Dar, la final, lista a fost exact invers. Noi, ăştia 12, am terminat primii”, a povestit nostalgic marele artist, informează site-ul Rețete și vedete