Dotate ca-n basme cu o tinerețe fără bătrânețe, un grup de substanțe chimice numite „forever chemicals” pentru tendința lor de a invada mediul pentru o perioadă de timp neobișnuit de lungă, au alarmat oamenii de știință, căci amenință adâncul Oceanului Arctic.
Poluarea care amenință planeta nu mai are limite, avertizează oamenii de știință, căci pe lângă riscurile existente, sănătatea Terrei se confruntă acum și cu așa-numitele „substanțe chimice eterne” sau PFAS (perfluorocarburi și polifluoroalchili). Sunt substanțe destul de comune, folosite în multe produse de uz casnic, iar până acum au mai fost detectate în alimentele noastre și în apa de băut, dar și în multe ape subterane.
Recent, cercetătorii au analizat apele Oceanului Arctic, considerate unele dintre cele mai pure de pe întreg mapamondul, și au detectat prezența a 29 PFAS diferite, intrând și ieșind din apele acestuia. Însă cel mai îngrijorător este faptul că unul dintre compușii acestora, HFPO-DA, în mod normal puțin rezistent, a fost identificat pentru prima oară în acest areal.
La origine, HFPO-DA (pe numele lui științific acidul hexafluoropropilenic oxid-dimeric) s-a dezvoltat inițial ca o alternativă mai prietenoasă cu mediul a altui PFAS, numit PFOA (acidul perfluorooctanoic). Însă, conform celor mai recente date, HFPO-DA este nociv atât pentru sistemul ecologic, cât și pentru sănătatea omului. Este pentru prima dată când s-a atestat „călătoria" acestuia pe distanțe lungi, și tot pentru prima dată este observat în apele Arcticului.
Mostre de apă au fost prelevate de la stația de cercetare Fram Strait, între Svalbard și Greenland, care este principala legătură dintre Oceanul Arctic și Oceanul Atlantic. Nivelurile ridicate de „substanțe
eterne" detectate aici îi fac pe cercetători să creadă că „inamicii chimici” au venit mai degrabă din atmosfera Atlanticului decât prin apă.
De ani de zile, oamenii de știință și ecologiștii au tot dat semnale cu privire la pericolul acestor „substanțe chimice eterne” deosebit de persistente, care se pot degrada foarte lent și poluează apele subterane, ajungând în râurile și oceanele planetei. Există în jur de 5.000 de PFAS, iar unele dintre ele au efecte majore în producerea cancerului și bolilor renale. Totuși, pentru a dăuna semnificativ apelor oceanice, eternele PFAS au nevoie de mii de ani, ne liniștesc oamenii de știință.
„Profilurile de profunzime ale PFAS de la stația Fram Strait demonstrează că informația despre circulația oceanelor, stratificarea verticală și laterală, precum și procesele fizice mixte sunt cruciale pentru înțelegerea distribuțieila scară largă și a ‘sorții‘ substanțelor chimice eterne", arată cercetătorii în studiul menționat de Sciencealert.com, care citează Environmental Science & Technology .
Recomandările noastre
