Alecu (Alexandru) Petrescu era feciorul Serdarului Petrachi Constantin din Turnu Măgurele, născut probabil la 1828 pentru că în timpul Revoluției de la 1848 era un „tânăr nevârstnic”.

Serdarul Petrachi era bun prieten cu popa Radu Șapcă din Celei, cel care a sfințit steagurile revoluționare la Islaz și care a făcut parte din primul guvern provizoriu de la 9 iunie.

Din casa lui din Turnu Măgurele au pornit spre Islaz boierul teleormănean Ștefan Golescu, Ioan Eliad, Critian Tell și Nicolae Pleșoianu.

Citește și Din memoriile unui vajnic potrivnic la Revoluției de la 1848

Alecu se afla la București pe 6 septembrie când s-a dat foc Regulamentului Organic. Două zile mai târziu era la Turnu unde a citit în piața orașului un protest contra ocupației rusești și Regulamentului Organic.

Apoi, în fruntea celor adunați, pătrunde în curtea cârmuirii.

Doi preoți în odăjdii, popa Paraschiv din Turnu și Popa Florea din Râioasa, slujesc un serviciu religios binecuvântând focul în care fiul Serdarului Petrachi aruncă, filă cu filă, Regulamentul Organic.

Cârmuitorul județului, Ghiță Cantacuzino, găsește cu cale să stea de o parte, bucurându-se de fapta tânărului revoluționar. Nu protestează nici când Alecu preia cârmuirea.

Dar pentru această nepăsare „pentru că n-ar fi întrebuințat influența sa asupra propririi arderii regulamentului” a fost judecat de Înalta Curte Criminalicească, care numai după mari intervenții l-a iertat.

Alecu a cârmuit cam până pe 14-15 septembrie, când s-a restabilit „ordinea legală” și s-au început arestările și prigonirile.

În câteva zile mănăstirea Văcărești devenise neîncăpătoare.

Erau acolo mulți boiernași, orășeni și preoți, căci boierii cei mari reușiseră să fugă ori fuseseră arestați și transportați pe Dunăre la Orșova, unde li s-a dat drumul. Între cei arestați la Văcărești a fost și Alecu Petrescu.

Înalta Curte Criminalicească l-a judecat pe Alecu Petrescu pe 18 mai 1849. Revoluționarul a precizat că n-are nevoie de avocat pentru a-și dovedi nevinovăția și ceru un nou termen de judecată la care să-și aducă martori.

Curtea, sub președinția lui Arghiropol și în completul D. Ralet, C. Bălăceanu, M. Florescu, N. Ghica, G. Văcărescu, I. Slătineanu și I. Vlădoianu, având procuror pe Ioan Șuțu, i-a respins cererea și l-a condamnat pe tânărul revoluționar „la munca Giurgiului pe soroc de șase ani”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric