Născut la New Carlisle, Ohio, în ziua de 26 iunie 1910, Roy Plunkett (foto) a absolvit Colegiul Manchester în 1932, obţinându-şi licenţa în chimie.
Şi-a luat apoi masteratul şi doctoratul la Universitatea de Stat din Ohio. În 1936, a devenit cercetător la laboratorul din Deepwater, New Jersey, al companiei E.I. DuPont de Nemours.
La 5 aprilie 1938, cercetătorul a răcit o mostră de tetrafluoroetilenă (TFE) în încercarea de a crea o alternativă superioară freonului.
În dimineaţa zilei următoare, Plunkett avea să descopere, întâmplător politetrafluoretilena (PTFE), substanţă pe care acum o ştim cu toţii sub numele teflon.
Mai exact, după ce a deschis unul dintre cilindrii metalici folosiţi în experiment, Plunkett şi asistentul său, Jack Rebok, au rămas uimiţi să constate că, deşi gazul dispăruse, recipientul îşi păstrase greutatea.
Pudra albicioasă
Din interiorul acestuia a curs o cantitate mică de pudră albicioasă. Încercând să înţeleagă ce s-a întâmplat în interiorul cilindrului, cei doi l-au tăiat transversal, moment în care au descoperit o substanţă ceroasă prinsă de părţile inferioare ale recipientului, caracterizată de o suprafaţă extrem de alunecoasă.
Ceea ce se întâmplase a fost că tetrafluoroetilena se polimerizase, dând naştere politetrafluoretilenei. Fierul din care era realizat recipientul experimental funcţionase ca un catalizator la presiuni ridicate.
Faptul că suprafaţa sa este complet nelipicioasă, a determinat folosirea cu succes a teflonului la realizarea recipientelor pentru gătit.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
