Achiziționarea de către Ankara a sistemelor de apărare aeriană S-400 continuă să învenineze relațiile Turciei, importantă țară NATO, cu Statele Unite și alți membri ai Alianței Nord Atlantice.

După ce a selecționat sistemul de apărare aeriană Hongqi-9/FD 2000 al grupului chinez CPMIEC, după o licitație lansată în cadrul programului T- LORAMID (Long-Range Air and Missile Defense System), Turcia a dat înapoi.

Nu din cauza rezervelor exprimate de NATO, din care face Turcia face parte, ci din motive industriale și contractuale.

Și, în sfârșit, și-a exprimat alegerea pentru sistemele S-400 „Triumph” oferite de Rusia, când ar fi putut alege sistemul Patriot american (PAC-3)  sau sistemul SAMP/T de la consorțiul franco-italian Eurosam.

Evident, la nivelul NATO, o astfel de alegere nu putea decât să genereze noi rezerve, datorităo faptului că sistemul S-400 rusesc nu poate fi interoperabil cu celelalte sisteme puse în aplicare de aliați.

Căutând să menajeze Turcia, a cărei poziție geografică o face inconturnabilă, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-a abținut de la critici.

În ceea ce privește achiziționarea de către Turcia a sistemelor S-400, Ankara a comunicat că, „este o decizie națională a Turciei.

Mulți aliați și-au exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele acestei decizii.

„Ce pot spune este că un sistem rusesc de apărare aeriană nu va fi niciodată integrat în NATO, că nu va face niciodată parte din sistemul integrat de apărare aeriană și antirachete. Prin urmare, va fi un sistem autonom, neintegrat în NATO”, a declarat anul trecut secretarul general al NATO.

Doar că, pentru Statele Unite, și în special pentru membrii aleși ai Congresului, o astfel de poziție a fost departe de a fi satisfăcătoare, în măsura în care S-400 nu poate coabita cu avionul de luptă american de generația a 5-a, F-35, comandat în 100 de exemplare de către Turcia.

Principalul motiv invocat este că sistemul rusesc este susceptibil să compromită legăturile datelor tactice  ale acestui avion (când tocmai acesta este unul din punctele sale forte), permițând în același timp Rusiei să afle mai multe despre caracteristicile sale legate de „invizibilitate” (stealth).

Sub presiunea Congresului, administrația Trump a suspendat livrările F-35A către forțele aeriene turce. Și apoi a eliminat Turcia din programul F-35, din cadrul căruia era atunci un partener de al treilea nivel.

Cu toate acestea, administrația Trump nu a mers până la luarea de sancțiuni împotriva Ankarei, așa cum prevede așa-numita lege  CAATSA (Countering America's Adversaries Through Sanctions Act), care prevede măsuri împotriva entităților contractante cu industria rusă de armament.