Metodele folosite de procurorii DNA din timpul mandatului Laurei Codruța Kovesi de obține recunoașterea vinovăției, prin includerea rudelor în dosare penale, a fost folosită în SUA într-un caz celebru. Michael Flynn, consilierul lui Donald Trump pe probleme de siguranță națională, a fost atras într-o asemenea capcană de agenții FBI.

Linia de bază a oricărui comentariu este aceasta: nu știm sigur dacă Michael Flynn a mințit în mod deliberat agenții FBI care l-au intervievat la Casa Albă pe 24 ianuarie 2017.

Așa cum am explicat, nu-mi asum nicio poziție asupra personajului lui Flynn, dacă a comis sau nu a comis vreo infracțiune - chiar dacă majoritatea americanilor au deja o părere. 

Dar cred că mulți din cei care spun „La închisoare!” fac două erori fundamentale care au nevoie urgentă de corectare. 

Aceste erori, care se dovedesc atât de strâns împletite, sunt: 

1. Flynn este vinovat că a mințit agenți FBI, astfel încât motivele avocatului general de a renunța la dosar împotriva sa trebuie să fie neapărat suspect;
2. având în vedere poziția publică a inculpatului și presupusa infracțiune, cazul Michael Flynn trebuie să fie neapărat un exemplu pentru evidențierea rolului periculos al negocierii recunoașterii vinovăției în sistemul nostru de justiție penală .

Așa cum voi explicat mai jos, aceste erori sunt importante și au fost îmbrățișate de numeroși bloggeri influenți, profesori de drept și alți lideri de opinie care ajută la formarea percepțiilor publice despre sistemul juridic. Sper că unii dintre ei vor vedea acest articol și îl vor citi în spiritul de bună credință cu care este oferit.

Primul punct - decizia de a renunța la urmărirea Flynn a fost luată din motive politice  - pare să se bazeze pe o înțelegere incompletă a evoluției faptelor, împreună cu neîncrederea caracteristică în motivelor pentru care este recunoscută vinovăția. 

Faptele esențiale sunt următoarele: Michael Flynn a fost acuzat că a făcut declarații false agenților FBI în timpul unui interviu din 24 ianuarie 2017 la biroul său de la Casa Albă cu privire la conversațiile pe care Flynn le-a avut în săptămânile precedente cu ambasadorul rus Serghei Kislyak. (Flynn a fost, de asemenea, acuzat că a făcut declarații false în legătură cu anumite declarații depuse în temeiul Legii de înregistrare a agenților străini, dar aceasta o voi pune deocamdată de-o parte; printre altele, pentru că Michael Flynn nu a pledat niciodată vinovat la aceste acuzații dar și pentru că încercarea Departamentul de Justiție (DOJ) de a urmări o altă figură importantă pentru încălcări similare, Gregory Craig, a eșuat mizerabil și probabil ar fi eșuat și împotriva lui Flynn.)

Reprezentat de avocați de la marea firmă de avocatură D.C., Covington & Burling (care se pare că a avut un conflict de interese grav), Michael Flynn și-a susținut inițial nevinovăția. În mod crucial, avocații lui Flynn i-au presat pe procurori să predea memorandumul de interviu, denumit „302” pregătit de agenții FBI care i-au pus la îndoială declarațiile sale cu privire la comunicările sale cu Kislyak. 

De-a lungul lunii noiembrie 2017, procurorii au respins în mod repetat aceste solicitări,  în timp ce măreau presiunea asupra lui Flynn pentru a pleda vinovat în schimbul unei condamnări fără închisoare. Numai că Michael Flynn a continuat să-și mențină nevinovăția, iar avocații săi au continuat să facă presiuni pentru producerea Memorandumului 302 și alte descoperiri - pe care procurorii nu le-au pus la dispoziția acuzatului.

S-a spus, credibil în opinia mea, că rezistența lui Michael Flynn a încetat atunci când procurorii au scăpat anumitor reporteri faptul că o recunoaștere a vinovăției din partea lui Michael Flynn l-ar asigura că fiul său, care era cercetat ca și partener de afaceri, nu va fi urmărit penal.

Acesta este o tactică josnică pe care o asociem tiranilor și dictatorilor; dar, spre rușinea noastră, se pare că a devenit o caracteristică de rutină a urmăririlor americane.

În orice caz, știm că ceva l-a determinat pe Michael Flynn să se răzgândească brusc la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2017 și să accepte să pledeze vinovat pentru o singură acuzație de mărturie mincinoasă. El a semnat o recunoaștere în acest sens (împreună cu presupusele încălcări ale FARA) pe 30 noiembrie și s-a prezentat în instanță pentru a-și prezenta pledoaria - sub acuzația de a minți agenții FBI - a doua zi, 1 decembrie 2017.

Anul trecut, Michael Flynn a schimbat avocații și a înaintat o moțiune pentru a-și retrage recunoașterea vinovăției, parțial bazată pe baza faptului că procurorii americani l-au împiedicat să aibă acces la dovezile care ar puteau săi demonstreze nevinovăția— inclusiv acel formular 302.

De ce este 302 o afacere atât de mare?

Pur și simplu, pentru că acolo apar cei doi agenți ai FBI care au condus interviul cu Michael Flynn, pe baza căruia s-a bazat, ulterior, acuzația de declarații false. Aceștia au raportat superiorilor lor că nu cred că Flynn a mințit în timpul interviului și că răspunsurile inexacte au fost rezultatul trecerii timpului, nu a unei încercări deliberate de a-i înșela. 

Dacă acest lucru este adevărat, documentul era important și procurorii earu obligați să-l prezinte în timpul negocierilor pentru recunoașterea vinovăției din noiembrie 2017. Printre altele, prezentarea unui astfel de document lui Michael Flynn nu numai că i-ar fi întărit hotărârea de a lupta în continuare împotriva acuzațiilor, dar cel mai probabil era imposibil să-l condamne pentru acele acuzații, întrucât intenția de a înșela este un element al infracțiunilor de mărturie mincinoasă și trebuie dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă unui juriu.

Așa că în esență putem spune că: 

• Nu știm sigur dacă Michael Flynn a mințit în mod deliberat agenții FBI care l-au intervievat la Casa Albă pe 24 ianuarie 2017. 
• Procurorii  au împiedicat accesul acuzatului la probe extrem de favorabile, în același timp ce exercitând o presiune greu de suportat asupra lui Michael Flynn pentru a pleda vinovat de mărturie mincinoasă.
• Procurorii ar fi știut că nu vor putea face dovada în proces. 

În ultimele zile, am întrebat în mod repetat care este cea mai puternică dovadă împotriva lui Flynn cu privire la acuzația de declarații false, în afară de pledoaria sa de vinovăție. Până acum, răspunsul a fost tăcerea asurzitoare. 

În consecință, cred că este, în cel mai bun caz, afirmația că decizia lui William Barr de a respinge urmărirea penală, pare mult mai mult o decizie sinceră de a renunța la un caz care nu ar fi trebuit să fie adus în fața unui judecător și pe care guvernul nu l-ar fi putut câștiga niciodată dacă ar fi fost jucat după reguli corecte.

Adaptare după un articol semnat de Clark Neily, apărut în National Interest. Clark Neily este vicepreședinte pentru justiție penală la Institutul Cato din SUA. Domeniile sale de interes includ dreptul constituțional, crima organizată,drepturile civile, răspunderea poliției și dreptul de a purta arme.